Razboaiele nevazute ale serviciilor secrete      Nemtii in România  

          Incheiem capitolul dedicat Serviciilor secrete germane – din care am extras, in exclusivitate, doar câteva fragmente – prezentat in lucrarea „Servicii secrete straine” (Autori: M. Ureche si A.

          Incheiem capitolul dedicat Serviciilor secrete germane – din care am extras, in exclusivitate, doar câteva fragmente – prezentat in lucrarea „Servicii secrete straine” (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). Dupa cum vom vedea, interesul serviciilor secrete germane pentru tara noastra a fost la fel de mare pe cât a fost in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa infrângerea Germaniei naziste. Numai ca altele au fost metodele si obiectivele!…
          Dupã 23 august 1944, o mare parte a agentilor germani s-au retras o datã cu trupele. Un procent, nesemnificativ în raport cu numãrul celor care au actionat, au fost arestati. Agentura acoperitã a continuat sã-si desfãsoare activitatea ori, dupã caz, a intrat în conservare.
          Serviciile secrete germane au hotãrât sã organizeze pe teritoriul României actiuni de rezistentã. Aceastã misiune a fost încredintatã unui expert în operatiuni speciale, Otto Skorzeny.
          Otto Skorzeny, bazându-se pe F.H.O. a organizat, începând din septembrie 1944, activitãti de rezistentã în spatele frontului românesc, unde au fost trimise mai multe grupe de spioni si diversionisti.
          Spionii si diversionistii au fost recrutati dintre legionari si voluntari sasi înrolati în S.S.
          Instruirea lor s-a fãcut în centre din Austria. Concomitent, elementele fasciste aflate în tarã, de comun acord cu grupele din Austria, au înfiintat un asa-zis „front de rezistentã”, în zona oraselor Brasov si Timisoara.
          În luna decembrie 1944, a fost parasutatã în zona orasului Orãstie o grupã de diversiune si spionaj condusã de legionarul Mîndrescu, iar la începutul anului 1945 a fost parasutat în Dobrogea, legionarul Toma Vasile. La intervale scurte de timp, a urmat parasutarea unor noi echipe formate din legionarii Vercu Afilon, Vicã Negulescu, Gligor Aurel, Zottu Vasile, precum si din germanii W. Depner, G. Albrich, H. Witting, K. Huber, W. May si altii.
          Centrul de la Viena a continuat sã fie activ pânã în primãvara anului 1945, când capitala Austriei a fost ocupatã de trupele sovietice. Ultima parasutare a avut loc în aprilie 1945 când a fost lansat agentul Parsch, cu misiunea de a preda lui Victor Strummer, conducãtorul unui grup de diversiune ce opera în Transilvania, suma de 75000 de dolari. În ultimele emisiuni ale postului de radio „Donau” s-a transmis consemnul încetãrii activitãtii, indicându-se, apoi prin radiogramele cifrate transmise prin reteaua de legãturã radio specialã, continuarea activitãtii în favoarea americanilor si a englezilor. Reinhard Gehlen începuse, deja, sã serveascã puterile aliate occidentale.
          La 18 octombrie 1951, „Organizatia Gehlen” a efectuat, în zona Fãgãrasului, prima parasutare a unui grup de agenti compus din Constantin Sãplãcan, Wilhem Spindler, Mathias Bohn, Ilie Puiu si Gheorghe Bîrsan. Actiunea s-a soldat, din primul moment cu un esec total, primii patru membri ai grupului fiind arestati. Ultimul s-a sinucis, înghitind capsula cu otravã aflatã în recuzitã pentru astfel de situatii.
          Mathias Bohn, Ilie Puiu si Gheorghe Bîrsan au fost recrutati de C.I.A. în Italia, în lagãrul de la Raggeoli, prin intermediul lui Teodor Crãsnaru, fost cãpitan de aviatie, cu misiunea explicitã de a actiona în România, fiind, spre deosebire de primii doi, corect parasutati în zona mentionatã.
          Din anchetarea si judecarea celor patru membri ai grupului rãmasi în viatã, a rezultat cã pregãtirea lor s-a realizat de cãtre instructorii germani ai „Organizatiei Gehlen”, mai întâi la Roma, apoi în Olanda si Grecia, iar înainte de lansare au trecut prin Frankfurt/Main si München.
          Stabilirea relatiilor diplomatice dintre R. F. Germania si România a fost, fãrã îndoialã, un important eveniment istoric care, prin semnificatiile sale, a depãsit planul relatiilor bilaterale. În anii ’80 serviciile speciale germane, actionând integrat strategiei anticomuniste globale, au creat si sprijinit în exterior, organizatii ale emigrantilor opozanti ai regimului politic din România.
          Dacã avem în vedere noul rol continental si mondial al Germaniei, obiectivele urmãrite în prezent de serviciile sale secrete nu pot fi altele decât cele ale unui spionaj strategic, global sau total. Din aceastã perspectivã, trebuie sã fie evident interesul penetrãrii si controlului informativ în toate structurile centrale de putere si, de asemenea, pe plan local, în zonele teritoriale traditional preferate ale Germaniei. Aceste zone, în care se aflã si obiective militare, devin si mai interesante. Cazul fostului ofiter M.Ap.N. Dan Cristache poate fi concludent în acest sens. Pânã în 1989 acesta a fost ofiter 4 cu pregãtirea de luptã a Batalionului 169 Cercetare (Divizia 18 Mecanizatã Timisoara). În 1991 dorind sã se stabileascã în Germania este contactat de „ziaristul” Uli Maurer care îi cere ca probã de fidelitate sã consemneze în scris toate amintirile sale din perioada în care a fost ofiter activ. Ca urmare, Dan Cristache scrie… 60 de file secrete, privind mobilizarea trupelor în situatie de rãzboi, atributiile si modul de actionare ale patrulei de cercetare, modul de transmitere a unei radiograme dupã harta planificatã, obiectivele misiunilor de cercetare… organizarea pe timp de pace a Diviziei, teritoriul pe care aceasta îl are de apãrat, aspecte privind dislocarea…
          Notele sale erau însotite de o serie de schite si scheme explicative. Dupã revenirea lui în tarã (august 1992) s-a constatat cã acesta dispunea de sume importante de bani. Este cercetat si condamnat la 9 ani de închisoare pentru divulgare de secrete de stat.(Va urma)