Am parafrazat intentionat titlul unei celebre pelicule cu James Bond – Din Rusia, cu dragoste (schimband topica, din motive de… cacofonie), pentru ca el reflecta perfect ideea celui mai recent documentar semnat Michael Moore, Capitalismul – o poveste de dragoste. Un documentar care, cum era si de asteptat, date fiind „antecedentele” simpaticului regizor, a starnit deja numeroase controverse si a pus acid pe ranile unei oranduiri sociale ce trece, in aceasta perioada, printr-o situatie dificila, din cauza crizei economice fara precedent. Cu alte cuvinte, productia pe care o veti putea vedea in curand si pe ecranele romanesti este un altfel de a spune: „comunismul a murit si nici capitalismul nu se simte prea bine”.
Capitalism, nu! Democratie, da!
Prezentat in cadrul editiei cu numarul 66 a Festivalului de Film de la Venetia, „Capitalismul – o poveste de dragoste” a fost primit cu aplauze de un public entuziast. Invitat pe scena, Moore a afirmat ca „democratia nu este un sport la care esti spectator, ci unul la care trebuie sa te implici, ca jucator” si s-a declarat convins ca alegerea ca presedinte a lui Barack Obama ar putea stopa ascensiunea unui capitalism necontrolat, ce ameninta sa polarizeze si mai mult lumea, in „foarte bogati” si „foarte saraci”. „Capitalismul este un lucru rau, ce nu poate fi tinut in frau.
Singura solutie este sa-l elimini, inlocuindu-l cu ceva bun pentru toata lumea. Iar acel ceva este democratia”, crede Moore, desi analistii ar spune ca inca de la aparitia relatiilor capitaliste, ele au fost strans legate de democratie. Tirul lansat de regizorul in varsta de 55 de ani impotriva sistemului capitalist care, in opinia sa, ar condamna la saracie zeci de milioane de oameni, spre a-i umple de bani pe cativa magnati verosi, a fost necrutator. In finalul discursului sau, primit probabil cu noduri in gat de multi afaceristi prezenti in sala, Moore s-a declarat dezamagit de evolutia capitalismului in Statele Unite si a avertizat auditoriul: nu incercati asta acasa la voi!
Adevaruri incomode
In urma cu doua decenii, Moore lansa documentarul „Roger si eu”, care s-a dovedit o piatra de hotar in istoria acestui tip de filme. Au urmat creatii la fel de socante si de „deranjante” pentru puternicii zilei: Bowling for Columbine, Fahrenheit 9/11 (care a si castigat un Oscar!) si Sicko, aparut in 2007. Acum, regizorul revine la chestiunile pe care le-a examinat de-a lungul carierei sale in calitate de agent provocat, activist rasial si artist: impactul dezastruos al dominatiei marilor cor-poratii asupra vietii de zi cu zi a cetateanului american de rand si, in ultima instanta, dat fiind ca America este astazi singura superputere mondiala, asupra lumii intregi. De asta data, „scena crimei” nu este doar orasul Flint, in Michigan, unde se desfasura actiunea din „Roger si eu”. Acum, Moore ne poarta din asezarile instarire din centrul SUA pe coridoarele puterii din Washington si pana in epicentrul financiar de pe Wall Street.
O calatorie pe care spectatorii o vor urmari cu sufletul la gura, pe alocuri, terifiati de faptele prezentate, pe alocuri amuzati de absurditatea situatiilor. Moore nu se sfieste sa prezinte adevaratele cauze care au dus la criza: lipsa de chibzuinta a fondurilor de investitii si a bancilor americane, ce au jucat pur si simplu alba-neagra cu banii contribuabililor, in scheme financiare pe langa care Caritasul nostru ar putea parea o afacere cinstita…
Cine sunt adevaratii vinovati?
Desi in vizorul regizorului se afla actuala criza economica, este evident ca Moore s-a pregatit cu mult timp inainte ca trezoreria americana sa se prabuseasca, in toamna anului trecut, pentru realizarea unei critici acerbe a societatii capitaliste. Intr-un fel, criza i-a venit ca o manusa si daca ar fi fost politician, l-am fi putut acuza de populism. Asa insa, Moore ramane un artist combatant, implicat in viata publica si caruia nu ii este indiferent pe ce se duc banii din impozitele platite cu sarg de milioane de oameni asemeni lui.
El a avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume si, daca in Fahrenheit 9/11 a aratat unei lumi socate de violenta atentatelor care au zguduit America in septembrie 2001, ca povestea este mai cusuta cu ata alba decat si-ar fi putut imagina si un scriitor de literatura fantastica, in noul sau documentar el ii prezinta, acuzator, pe adevaratii vinovati de colapsul financiar si de situatia socio-economica dezastruoasa care a cuprins ca o ciuma intreaga planeta. Furia lui se indreapta impotriva bancilor si a institutiilor financiare – acei „banditi cu gulere albe” care nu jefuiesc bani sub amenintarea pistoalelor, ci o fac elegant, dintr-un condei, fara sange si fara stres – dar mai ales impotriva politicienilor bine „remunerati” care au lasat ca aceste lucruri sa se intample. Sfatul lui, parafrazand o nostima vorba de duh, este bine de tinut minte si probabil ideal de urmat: faceti ce zice America, nu ce a facut America…
GABRIEL TUDOR
Comentarii