Din ce in ce mai mult, oamenii doresc sa-si pastreze sanatatea prin mijloace cat mai simple. Unul dintre aceste mijloace, se stie, este dintotdeauna hrana cea de toate zilele. Hrana curata, naturala si, bineinteles… hranitoare. Dintre aceste alimente hranitoare face parte si painea de secara. Prima mentiune a secarei apare in scrierile lui Plinius cel Batran, de la care aflam ca aceasta cereala era cultivata in muntii Alpi. La greci, Galeu mentioneaza intr-un document ca pe teritoriul Traciei se prepara o paine neagra, din secara.
Boabele de secara contin hidrati de carbon, materii azotate, saruri minerale, vitamine etc. Datorita acestor constituenti secara are proprietatea de a fluidifica sangele, este antisclerotica, energetica si constructor. De aceea, este indicata in tratamentul adjuvant al bolilor cardiovasculare, arteriosclerozei, hipertensiunii. De asemenea, painea de secara este recomandata sedentarilor, boabele germinate sunt vitaminizate, iar decoctul este racoritor, are proprietati laxative si emoliente. S-a observat ca, la populatiile care consuma frecvent paine de secara, bolile cardiovasculare si arteroscleroza sunt foarte rare.
Pentru vitaminizarea si remineralizarea organismului, convalescenta de la infarct miocardic, dar si in cazul constipatiei, al bolilor renale si nu numai, se pot consuma boabele incoltite. Decoctul din boabe sfaramate si painea de secara pot fi utilizate zilnic in hepatite, boli de inima sau circulatorii. In prevenirea batranetii si pentru intarzierea ei, se pot consuma 500 grame de germeni de secara pe zi. Secara are utilizari si in uzul extern, in panaritiu, supuratii, abcese, contuzii – cand se poate prepara o pasta din faina si apa, care se aplica pe locul afectat. Cataplasmele preparate din faina de secara, tuica de pruna, ulei de floarea soarelui nerafinat si piper sunt folosite in medicina populara ca leac contra herniei, iar cataplasmele din faina si ulei, contra galcilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii