Scriam saptamana trecuta despre un eveniment cultural de exceptie, si anume, Expozitia deschisa incepand de pe 17 ianuarie (pana pe 27 ianuarie) in Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Romane intitulata „Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la nastere”, in colaborare cu Muzeul National al Literaturii Romane.
Am inceput cu amintirea catorva repere ale vietii si operei celui mai mare carturar roman din toate vremurile si inchei scurta prezentare cu alte cateva date.
Intre 1714 si 1716, Cantemir scrie in limba latina Istoria Cresterii si Descresterii Imperiului Otoman, manuscrisul acestei opere fiind descoperit de istoricul Virgil Candea in biblioteca Houghton a Universitatii Harvard, din Cambridge (Massachusetts, SUA).
Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor este scris mai intai in latina, apoi este tradus de autor in romana, intre 1719 si 1722, fiind o istorie a romanilor de la Traian pana in pragul celei de a doua „descalecari” sau intemeierea principatelor, in care Cantemir sustine latinitatea limbii si a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul ca romana are patru dialecte.
Dimitrie Cantemir a murit in Rusia, pe 21 august 1723, in satul sau Dmitrovska (azi Dmitrovsk-Orlovski), in urma unui diabet avansat, si a fost inmormantat intr-o cripta din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construita dupa planurile sale. Marele nostru carturar a fost primul enciclopedist roman, etnograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog si compozitor, „un erudit de faima europeana, voievod moldovean, academician berlinez, print moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”, dupa cum il numea George Calinescu.
Acestea sunt datele despre Dimitrie Cantemir, dar in continuare incerc sa scot in evidenta eforturile culturale ale unui alt carturar roman, prof. Constantin Barbu, membru al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere din Paris.
Dincolo de sutele de volume continand originalele facsimilate digital din zeci de arhive, cum ar fi cele 575 de volume din Monumenta Romaniae Historica, 880 de volume din Biblioteca lui Eminescu, 250 de volume din Monumentele ortodoxe si bizantine aflate in Bizant in anul 1453, Constantin Barbu este si autorul Proiectului Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir, „Principele cel mai cultivat din ultima mie de ani”, dupa cum il numeste Constantin Barbu, care consta in facsimilarea digitala a manuscriselor domnitorului si carturarului roman. Intr-un interviu din 2012, Constantin Barbu marturisea ca a reusit sa publice primele 25 de volume, urmand sa apara volumele 26-29 ale protocolului de primire a lui Dimitrie Cantemir la Universitatea din Berlin. In 2016, intr-un alt interviu din Certitudinea din Craiova, Constantin Barbu spunea ca „din Rusia mai avem de tiparit 75 de lazi din „Arhiva Serghei Cantemir”, 13 manuscrise care se afla la Sankt Petersburg si cateva manuscrise inedite si necunoscute aflate atat la Moscova cat si la Sankt Petersburg… manuscrise pe care nu le-a publicat nimeni”.
Iata opera inegalabila a prof. Constantin Barbu, aproape 2.000 de volume, „adica tot atatea volume cate a publicat Iorga, des-pre care legenda spune ca ar fi cel mai prolific autor din ultimii doua mii de ani”. Un cercetator tenace care are ca repere cele doua personalitati ale culturii romane, Mihai Eminescu si Dimitrie Cantemir.
Revenind la Expozitia din Sala „Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Romane, care deschide anul omagial dedicat lui Dimitrie Cantemir, sa mai amintesc faptul ca ea reuneste portrete, manuscrise, documente istorice din scurta perioada in care Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei, marturii ale cronicarilor vremii, editii facsimilate digital ale manuscriselor aflate in Rusia realizate de Constantin Barbu, precum si editii importante aparute in spatiul romanesc.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii