Vazandu-i chipul smead si trupul plin de rotunjimi ispititoare n-ai spune ca ai in fata o englezoaica, ci mai curand o femeie crescuta sub soarele cald al Mediteranei, degajand vitalitatea femeilor de aici. Si totusi, Elizabeth Hurley e englezoaica get-beget si si-a cucerit o binemeritata reputatie de femeie fatala, nu doar prin filmele in care a jucat roluri de vampe, ci si in realitate, unii ziaristi, cinici si misogini, numind-o „cel mai frumos accesoriu de la bratul barbatilor faimosi”…
O idila cu scantei
Initial Hurley, nascuta in sanul unei familii de intelectuali (tatal, Roy, era maior in armata britanica, mama profesoara la Kempshott Infant School) la Basingstoke, pe 10 iunie 1965, visa sa ajunga dansatoare. Incantata de pasiunea ei, mama a dat-o la cursurile de balet ale Harriet Costello School. Dar interesul ei pentru dans a facut loc celui pentru teatru, dupa ce, in gimnaziu, a inceput sa joace in scene improvizate, atragand aplauzele parintilor si profesorilor. Ca adolescenta, a devenit o rebela, adoptand coafura punk, vopsindu-si parul in roz si petrecandu-si prin nas un ditamai belciugul, spre disperarea conservatorilor sai parinti… Dar aceasta moda a trecut rapid si revolutionara Liz si-a dat seama ca are lucruri mai importante de facut in viata decat sa adopte o imagine extravaganta, menita sa scandalizeze firile cumsecade. Ca atare, a adoptat o tinuta eleganta si cum Mama Natura o inzestrase cu un fizic exceptional, nu i-a fost greu sa atraga atentia caselor de moda, pentru care Liz a lucrat ca manechin. Dupa ce a incercat, fara succes, sa devina prezentatoare a unui reality show la o televiziune britanica, frumoasa Liz i-a cazut cu tronc celui mai ravnit burlac al Marii Britanii, Hugh Grant. Prietenia dintre ei s-a transformat rapid intr-o idila cu scantei, care i-a crescut rapid cota apetisantei brunete, facandu-i pe regizori sa o distribuie in peliculele lor.
Mirosul banilor
Prima aparitie pe marele ecran a lui Elizabeth Hurley se produsese mult mai devreme, in filmul Aria (1987) si ulterior englezoaica a jucat in pelicule precum Pasagerul 57, Pact cu diavolita sau Serving Sara. In 1997, a primit primul si singurul ei premiu din cariera de actrita, Sho West Supporting Actress of the Year, pentru rolul din Austin Powes: omul international al misterului.
Cand Hugh Grant a pus bazele companiei Simian Films, in 1994, Hurley a devenit producatoare la doua dintre filmele sale, Masuri extreme (1996) si Mickey Ochi Albastri (1999). Dar, desi publicul, mai ales cel masculin, i-a apreciat prezenta scenica absolut fascinanta, criticii nu s-au aratat deloc impresionati de performantele ei actoricesti, Julie Burchill de la The Guardian considerand interpretarea lui Liz Hurley „o treapta mai sus deasupra pornografiei”. De altfel, nici Hurley n-a pregetat sa dea apa la moara criticilor sai, care o acuza ca este un personaj total neavenit in lumea celei de-a saptea arte: in 2000, ea a lasat balta filmarile la o pelicula, spre a turna o reclama pentru Estée Lauder, companie a carui imagine era. Gestul sau n-a ramas fara urmari: pe langa oprobiul public, ea a fost amendata de Sindicatul Actorilor cu suma de 100.000 dolari, desi se pare pentru reclama a primit o suma muuuult mai mare, semn ca s-a orientat destul de bine!
Prin meandrele iubirii
Oricum ar sta lucrurile, trebuie sa recunoastem ca Elizabeth Hurley a devenit una dintre cele mai faimoase – nu neaparat si mai talentate – actrite ale zilelor noastre, printr-o ambitie imensa. Ea a stiut ce a vrut si a avut toate atuurile spre a obtine ce si-a propus. In 1987 Liz l-a intalnit pe sarmantul Hugh Grant pe platourile de filmare ale productiei spaniole Remando Al Viento. A fost dragoste la prima vedere si cei doi au devenit rapid „perechea regala” a cinematografului britanic. Inflacarata Hurley l-a iubit, fara indoiala, foarte mult pe Hugh. Atat de mult incat, in 1995, a fost capabila sa stearga cu buretele aventura scandaloasa a actorului cu o prostituata de culoare, Divine Browne, pe care Grant o agatase din masina, in timp ce aceasta facea trotuarul… Hurley a ramas alaturi de el si l-a aparat ca o leoaica de atacurile presei, afisandu-se ostentativ la bratul lui Grant, aparent mai indragostita ca niciodata, la premiera filmului „Noua luni”. Dar in mai 2000 dupa 13 ani petrecuti impreuna – cifra ce le-a adus, dupa cum se vede, ghinion – cei doi au anuntat simultan ca se despart, pe cale amiabila.
Fericire… ecologica!
A fost o despartire care a dat mult de lucru paparazzilor, pentru ca nimeni nu stia ce anume o provocase, anuntul lor venise ca un fulger pe cerul senin. Cei doi au ramas totusi prieteni iar Hugh, marinimos, i-a oferit fostei sotii casa din Londra.
Misterul s-a accentuat si mai mult atunci cand Liz a dat nastere, pe 4 aprilie 2002, unui baietel, Damian Charles Hurley. Cine era tatal? La inceput, Liz n-a vrut sa spuna, facand ziaristii sa vorbeasca despre reinnodarea relatiei cu Grant. Apoi a vorbit, aratand cu degetul spre milionarul american Steve Bing. Acesta n-a recunoscut copilul, pana cand testele ADN au dovedit ca el era tatal. Liz n-a stat mult singura, dupa despartirea de Bing si, la finele anului 2002 l-a cunoscut pe magnatul industriei textile din India, Arun Nayar.
Dupa cinci ani de prietenie, cei doi s-au casatorit, mai intai in Anglia, apoi, intr-o ceremonie impresionanta prin opulenta ei, la palatul Umaid Bhawan din Jodhpur, India. Doar din vanzarea pozelor de la nunta catre revista Hello!, cuplul a castigat suma de 2 milioane lire sterline, din care o mare parte a fost donata unor organizatii de caritate. Invitat la nunta, Hugh Grant a refuzat, politicos, dar este astazi cel mai bun prieten al lui Liz si Arun, si desigur al micului Damian, alaturi de care isi petrece vacantele.
Familia lui Liz locuieste la o ferma luxoasa din Barnsley, comitatul britanic Gloucestershire iar actrita, care a lasat-o mai moale cu filmul in ultima vreme, retinand atentia presei mai ales gratie fizicului sau de exceptie, chiar si acum, la 45 de ani (varsta pe care a implinit-o chiar azi), s-a reprofilat pe agricultura ecologica. Pai ce vreti, trebuie sa traiasca si ea din ceva…
GABRIEL TUDOR
Comentarii