Stafilococul auriu face parte din marea familie a stafilococilor, ce numara nu mai putin de 27 de specii, si poate sta la originea unei game foarte variate de infectii, de la dermatite la meningita sau chiar septicemie. Se gaseste in mod curent in organismul uman, se estimeaza ca mai bine de 30% din populatia lumii este purtatoare a amintitei bacterii, insa doar in anumite situatii poate deveni nociv. In ce conditii ataca, dar mai ales cum poate fi combatut aflati in cele ce urmeaza.
Stafilococul auriu este o bacterie coagulazo-pozitiva (prezinta o enzima care determina coagularea plasmei), iar denumirea sa este data de culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute in medii de cultura. Se gaseste in mod normal pe pielea si mucoasele omului si a altor mamifere sau pasari. Studiile arata ca mai bine de 30% dintre persoanele sanatoase prezinta in mucoasa nazala o astfel de bacterie, procentajul fiind mai ridicat la personalul medical, pacienti care fac dializa, diabetici sau consumatori de droguri de mare risc. Este extrem de rezistent la „agresiunile” externe, supravietuind pana la o ora la 60 de grade Celsius, traind pe suprafete uscate chiar si cateva luni si rezistand la actiunea alcoolului etilic de 70 de grade aproximativ 10 minute.
Cand devine nociv?
Cand stafilococul auriu se propaga sub piele, in intestine sau in oricare alte zone ale corpului in afara nasului sau pielii devine patogen.
Poate cauza infectii ale pielii (furuncule, acnee, foliculite, orjelet), ale tesutului subcutanat (mastite, abcese etc.), infectii respiratorii (faringite, bronsite, pneumonii), infectii ale scheletului (artrite, osteomielite), infectii generalizate (meningita, septicemie, endocardita etc.).
Manifestarile clinice ale infectiilor cu stafilococ auriu se datoreaza fie toxinelor secretate de acesta, fie inmultirii bacteriene.
Toxiinfectia alimentara stafilococica
Apare ca urmare a consumarii de alimente infestate cu enterotoxine produse de stafilococi. Purtatori ai acestor bacterii sunt cu precadere produsele din carne, prajiturile cu crema, in general alimentele bogate in proteine si zahar – mediul ideal de dezvoltare a stafilococilor. Prepararea termica distruge amintitele bacterii, dar nu si produsul lor, enterotoxinele, care sunt rezistente la temperaturi mari.
Pentru a evita imbolnavirea, este foarte important sa nu se consume alimente lasate la temperatura camerei mai multa vreme, mai ales in anotimpul cald, caci acest lucru permite stafilococilor sa secrete toxinele cauzatoare de boala. Simptomele debuteaza in scurt timp dupa ingestia mancarii, si se caracterizeaza prin varsaturi, greata, dureri de burta si diaree. Din fericire, la persoanele cu imunitate normala, toate aceste manifestari dispar in doua-trei zile, fiind necesar de cele mai multe ori regim alimentar si atat.
Infectiile pielii si ale tesuturilor moi
Cele mai frecvente sunt infectiile purulente, in aceasta categorie intrand foliculita (infectia radacinii firului de par), furunculul, panaritiul, erizipelul (infectie superficiala a dermului si tesutului subcutanat, cu aspectul unei eruptii cu margini ridicate, bine delimitata), carbunculul (infectia profunda a unui grup de foliculi pilosi, localizindu-se mai ales pe ceafa, la barbati adulti si varstnici).
In plus, numeroase cazuri de infectie secundara a plagilor traumatice sau chirurgicale au ca agent patogen stafilococul auriu, sursa de contaminare fiind cel mai adesea mediul spitalicesc. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice si in ingrijirea periodica a leziunilor locale.
Infectiile respiratorii
Pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, putand determina aparitia rinofaringitei, faringoamigdalitei, traheitei, bronsitei, a anumitor forme de pneumonie si sinuzita. Pneumonia stafilococica este una dintre cele mai grave forme de pneumonie, si poate avea evolutie severa. Cel mai adesea sunt afectati de o astfel de boala bolnavii cronici, cei imunodeprimati, care au suferit o intubatie traheala dar poate aparea si ca o complicatie a unei infectii respiratorii virale.
Infectiile urinare
Stafilococul auriu este o cauza frecventa a infectiilor care afecteaza tractul urinar. Acestea apar ca urmare a interventiilor asupra vezicii urinare (sondaj, cistoscopie etc.) sau, mai rar, ca urmare a existentei unui abces la nivel renal sau a unei endocardite ce a permis diseminarea stafilococului in sange.
Infectiile musculo-scheletate
Streptococul auriu este cea mai frecventa cauza de dezvoltare a osteomielitei acute la adulti si copii. Boala se produce ca urmare a extinderii directe de la un focar infectios sau prin sange. La adulti, localizarea cea mai frecventa este coloana vertebrala, iar la copii la nivelul oaselor lungi, unde vascularizatia este mai bogata. Se manifesta prin dureri locale, febra si alte semne generale.
Cum se diagnosticheaza o infectie stafilococica?
In general, diagnosticul este usor de stabilit, punandu-se in evidenta bacteria recoltata din diferite materii dela locul infectiei sau din fluidele organismului care in mod normal sunt sterile.
MIHAELA VLAD
Comentarii