Unul dintre simbolurile capitalei Indiei si a tarii, in general, este Fortul Rosu construit de Sahul Jahan, incepand din 1638, imediat dupa urcarea lui pe tron, in 1637. Devenit parte integranta a Vechiului Delhi isi desfasoara zidurile de piatra pe o lungime de 33 metri, avand o inaltime de 18 metri. Sahul Jahan, al cincilea mogul al Indiei, a hotarat sa mute capitala de la Agra intr-un oras nou numit, Sahjahanbad (Vechiul Delhi) si a demarat constructia noii citadele in inima acestuia. Constructia a durat zece ani, dar sahul nu a reusit sa-si vada capitala terminata, fiind detronat si inchis in Fortul Agra de fiul sau Aurangzeb.
Fortul Rosu dateaza din perioada de varf a puterii mogule. Cand imparatul trecea pe elefanti impodobiti, in fruntea alaiului de pachiderme, pe care sedeau asezati curtenii cei mai de seama, in fata celor ce priveau se desfasura un spectacol magnific, sugerand maretie si o putere de nezdruncinat. Aurangzeb a fost ultimul mare imparat mogul care a condus tara de aici. Astazi Fortul este un loc tipic indian, unde ghizii iti sar inainte, conducandu-te intr-un loc cu totul diferit de orasul agitat pe care tocmai l-ai parasit. O parte a fortului a fost distrusa de englezi in timpul si dupa revoltele populare din secolul al XIX-lea, dar constructiile ramase sugereaza perfect rafinamentul artistilor si arhitectilor care au combinat in modul cel mai fericit grandoarea cu delicatetea.
In spatele Portii Lahore, numita astfel pentru ca fatada ii era indreptata catre orasul cu acelasi nume, aflat azi in Pakistan, se afla un intreg complex de bazaruri, arcade, locuinte si palate, printre care faimosul Rang Mahal (Palatul Pictat). Tot aici exista un serai urias, care, in timpul domniei Sahului Jahan, adapostea doua mii de femei, sotii, fiice si concubine. Multe dintre cladirile din interiorul fortului sunt construite din marmura si nu din traditionala gresie. Marmura a fost folosita de asemenea pentru fantani, cum este cea care poate fi vazuta inca in Palatul Pictat (Rang Mahal). Sahul Aurangzeb a ales aceasta piatra si pentru Moscheea Perlei, un mic loc de rugaciune, folosit numai de familia regala si cei apropiati.
O poarta oficiala, Naqqar Khana conducea de la o curte interioara la palatul imparatului. Drumul trebuia sa fie strabatut pe jos. Chiar cei mai nobili dintre supusi erau obligati sa-si lase caii sau elefantii in curtea interioara inainte de a trece dincolo de poarta. Aici se ajungea mai intai in Sala Audientei Publice (Diwan-i-Aam) construita din gresie rosie. Aceasta acoperea o suprafata de circa 1200 mp, avea peretii acoperiti de motive aurite, o multime de stalpi bogat ornamentati si o arcada de marmura, decorata cu pietre pretioase. Ridicat pe o estrada se afla tronul imparatului avand in spate panouri florentine, impodobite cu pasari si flori. Sahul statea aici in fiecare zi, cate o ora riguros fixata, alaturi de fiii sai, in timp ce muzicienii ii incantau auzul, iar eunucii alungau mustele cu pene de paun.
Sala Audientei Private, in care erau primiti ministrii si nobilii era construita din marmura si mai bogat decorata, dar tavanul acoperit cu argint si pietre scumpe a fost distrus in secolul al XVIII-lea si tronul Paunului a fost dus la Teheran in 1732.
Gradinile, pline de fantani, lacuri, pavilioane si o vegetatie impresionanta, gazduiesc in zilele noastre spectacole de sunet si lumina, care fac sa reinvie stralucirea unei istorii apuse.
IRINA STOICA
Comentarii