În numarul 10 al revistei Constelatii diamantine, am citit un interesant articol dedicat marelui compozitor Franz Liszt, semnat de Carmen Manea. E bine sa ne mai aducem aminte si de marii muzicieni ai secolului al XIX-lea, de marii compozitori de opere, de scriitori. Ei au fost protagonistii unor creatii care s-au dovedit fundamentale pentru dezvoltarea culturii europene.
„Genialul pianist, compozitor si om de cultura Franz Liszt (1811-1886) apartine categoriei romanticului niciodata încadrabil, caracterizat printr-o serie de trasaturi si gesturi provenite din impulsuri interioare, dirijate de particularitatile personalitatii sale complexe si originale”, scrie Carmen Manea. „Atunci când este vorba despre un personaj memorabil ca Liszt, cercetatorii vor cauta sa defineasca notele distincte, dincolo de cliseele deja cunoscute. Liszt este apreciat astazi ca cel mai mare pianist al tuturor timpurilor si unul dintre cei mai originali creatori ai secolului al XIX-lea. Principala trasatura caracteristica a personalitatii sale a fost cultivarea instinctului libertatii. Oscilând între elanuri si renuntari, artistul nu a acceptat sa-si înabuse tumultul cautarilor si obsesiilor din tinerete si nu si-a falsificat idealurile din dorinta de a respecta convenientele epocii. Muzicianul nu a avut ipocrizia si nici diplomatia de a-si ascunde adeziunile si simpatiile, principiile si convingerile sale estetice. Niciunul dintre contemporanii sai nu a cântat, nu a compus, nu a scris si nu a calatorit cât acesta. Conceptiile sale progresiste, acumulate în anii copilariei si ai tineretii, conceptii difuze (uneori explicite) în scrierile sale, îl vor mentine consecvent pe pozitii novatoare, la distanta de atitudinile rigide ori exclusiviste. Liszt a fost un muzician cultivat, care a frecventat cercurile culturale ale aristocratiei, alaturi de alte personalitati de marca din rândul artistilor, filozofilor si teologilor. Liszt s-a remarcat ca un generos om de cultura si de atitudine, ca un model de daruire pe altarul artei si al nobilelor idealuri. Pentru majoritatea cercetatorilor actuali, Liszt simbolizeaza personificarea artistului demiurg, purtator al multor contradictii existentiale, care, prin atitudinile lui rezuma întregul secol al XIX-lea, marcat de nelinisti, de elanuri si gesturi patetice”.
Autoarea îsi continua demonstratia: „În epoca tineretii muzicianul a fost animat de idei progresiste si de o conceptie liberala, iar mai târziu, influentat de Curtea de la Weimar, Liszt a evoluat spre conservatorism. La sosirea la Paris copilul minune a fost prezentat Curtii regale, considerându-se acest demers o onoare si o modalitate de a deveni celebru. Prezentele tânarului pianist la Curte, la resedinta ducelui de Orléans, sau în saloanele nobilimii au constituit trambuline de lansare si de confirmare a talentului sau incontestabil. O anecdota din perioada în care Liszt începe cariera de virtuoz în capitala Frantei, mentiona ca la Paris soseste câte un pianist la fiecare sfert de ora si ca este vazut câte un leu la fiecare zece minute. Aceasta anecdota are si partea ei de adevar: confirma numarul mare al pianistilor care veneau la Paris în cautarea gloriei precum si înclinatia publicului spre spectaculos, spre acrobatie. Printre muzicienii care au facut cariera la Paris, Frédéric Chopin, inegalabilul poet al pianului, a ocupat un loc privilegiat. În saloanele culturale ale epocii erau prezenti gânditori de talie europeana, artisti renumiti (majoritatea, adepti ai curentului romantic) si intelectuali cu conceptii republicane, care militau pentru reformarea societatii. În calitate de virtuoz la moda, Liszt frecventeaza saloanele din toate categoriile (ale nobilimii, ale burgheziei si ale unor oameni de cultura), fiind preocupat de a cuceri întregul Paris (Tout Paris, cum era numit în epoca orasul). Viata sa privata devine un spectacol bine regizat (epatant adeseori), ca si aparitiile sale pe podiumul de concert sau în cercurile mondene.”
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii