In revista Vatra Veche, numarul 3 din 2023 mi-a atras atentia un articol despre o noua aparitie editoriala semnata Olimpiu Nusfelean. Nu mai auzisem de multa vreme despre activitatea lui literara, sa amintesc ca Olimpiu Nusfelean este prezent in antologia Generatia ’80 in proza scurta (aparuta la editura Paralela 45 in anul 1998), antologie alcatuita de regretatul Gheorghe Craciun si Viorel Marineasa, dar este si poet si eseist.
Olimpiu Nusfelean s-a nascut la 8 iulie 1949 in satul Sieu-Sfantu, comuna Sintereag (Bistrita-Nasaud) si a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca in 1973. In 1971 debuteaza publicistic in revista „Echinox”, iar debutul editorial are loc in 1974, in antologia Popas intre poetii tineri (Ed. Dacia), alcatuita de Victor Felea.
„Scriu poezie, eseuri, proza, dar mai fac si putina critica literara”, spunea Nusfelean. „Imi amintesc de posta redactiei de la «Tribuna», cand mi s-a raspuns si la versuri – pentru ca intr-o vreme era cultul postei redactiei la reviste –, dar si la proza… Pe la inceputul anilor 80, am publicat in «Romania literara» un text care a aparut ca editorial, pe pagina 3, «Aspiratiile criticului». Era un fel de program al unui critic. In studentie, un profesor chiar a insistat sa fac critica, dar i-am spus ca nu fac, nu ma intereseaza pentru ca nu tine de mine, nu ma intereseaza activitatea academica, sa predau la o facultate… Am ajuns profesor aproape de nevoie, dar pe urma mi-a placut si lucrurile s-au desfasurat in acest fel. Probabil ca voi publica si eseuri, acum pregatesc o carte despre scriitori romani cu eseuri, unele scrise in acest an, altele si de acum 30-40 de ani”.
Iata ca anul trecut cartea lui Olimpiu Nusfelean, Om in Mers, a vazut lumina tiparului la editura Limes. Din prezentarea lui Gellu Dragos din Vatra Veche, am extras cateva idei principale: „A fost o lectura incantatoare, linistitoare, meditativa, surprinzatoare”, scrie Gellu Dragos „pentru ca «Om in mers» este oglinda reusita a existentei umane, este despre procesul complex al vietii omului si pozitiei bipede in raport cu celelalte vietuitoare ale Terrei. Este despre linearitatea scrierii, despre comportament, despre comunicare, despre limbaj, despre expresie, dar si despre limbajul literar specific scriitorilor si opera unora dintre ei, asupra caruia autorul s-a aplecat.”
Volumul, in cele peste 200 de pagini, cuprinde teme si subiecte diverse, cum ar fi, si citez cateva titluri: „Atat de frageda sau chipul eminescian al femeii rescris in contingentul desacralizat”; „Poetul infasurat in cuvinte fericite (George Cosbuc)”; „Modelul Rebreanu – o poetica subiacenta”; „Poetul linistii” cu referire la poetul Lucian Blaga; „Desprinderea de lume (Radu Petrescu)”; „Moartea eroului (Marin Preda in bucataria romanului)”; „Lumea in oglinzile interioare ale scriitorului” cu referire la Ana Blandiana; „Nicolae Breban sau excelenta romancierului”; „Un modern tulburat” subiectul fiind Horia Roman Patapievici; „Palma lui Mischin” si „Criticul in epica ideilor”.
De altfel autorul considera cartea: „…o lume in continua facere, lucrare in care se autodevora, desigur, scriitorul. Dar si eseistul pe urmele lui.”
Fascinat de freamatul operei, nu doar al limbajului (cum ar zice Barthes), eseistul intretine vii focurile operei si chiar ale universului in care se edifica opera.
Volumul de fata nu este doar o carte de eseuri, dar cuprinde idei filozofice, aforisme, sintagme si multe istorioare si intamplari fericite cu scriitori romani pe care autorul a avut ocazia sa-i cunoasca sau sa-i fie prieteni.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii