Luna trecuta, la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, editura Humanitas a organizat o dezbatere prilejuita de lansarea volumului Autobiografia lui Charles Darwin (1809-1882), în traducerea realizata de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontas si Ancuta Bontas. Cartea este de fapt un dublu jurnal: în prima parte sunt notate etapele transformarii personale, de la tânarul nehotarât în privinta carierei si pasionat de vânatoare, la cercetatorul care a devenit, absorbit de subiectele descoperirilor pe care le-a realizat.
În cea de-a doua parte a cartii sunt însemnate observatiile unui om de stiinta disciplinat si atent, transcrise pe parcursul calatoriei pe vasul Beagle, între 1831 si 1836. O experienta care îl va purta prin locuri exotice si habitate unice din emisfera sudica, sursa pentru multe dintre observatiile pe baza carora îsi va construi teoria selectiei naturale în cei douazeci de ani de redactare a Originii speciilor.
„Amintirile lui Charles Darwin, scrise pentru „copiii si nepotii mei”, deschid o perspectiva revelatoare asupra vietii si gândirii unui savant care a revolutionat nu doar studiul naturii, ci si felul în care ne vedem pe noi însine”. Aceasta versiune completa a Autobiografiei, editata de Nora Barlow, nepoata lui Charles Darwin, restituie pasajele – considerate prea radicale – cenzurate de familie la momentul primei publicari. „Darwin îsi zugraveste devenirea pe fundalul unui tablou mai amplu al vietii intelectuale victoriene, alternând expuneri esentiale, precum aceea despre credinta religioasa, cu relatari anecdotice”.
Autobiografia este întregita în acest volum „cu o selectie reprezentativa din jurnalul tinut de Darwin în timpul calatoriei sale în jurul lumii la bordul vasului Beagle. Daca înaintea acestei expeditii tânarul absolvent al Univer-sitatii Cambridge cocheta cu ideea de a deveni preot de tara, periplul de cinci ani prin nenumarate tinuturi l-a facut sa puna la îndoiala multe dintre credintele acceptate despre om si Pamânt si l-a condus în cele din urma la elaborarea celebrei sale teorii a evolutiei prin selectie naturala”. Relatarile lui Darwin despre bastinasii din Tara de Foc, despre marele cutremur produs pe teritoriul chilian în 1835 sau despre speciile observate în arhipelagul Galápagos constituie nu doar un docu-ment unic în istoria stiintei, ci si un fascinant jurnal de calatorie.
„Sentimentul dominant ce razbate atât din Autobiografie, cât si din Calatorie este cel al uimirii în fata lumii naturale si al entuziasmului nemarginit pentru descoperirea stiintifica. De peste un secol si jumatate, figura lui Darwin este caricaturizata în necunostinta de cauza, iar ideile sale sunt supuse unor nesfârsite rastalmaciri. Marturiile fundamentale reunite în acest volum, însotite de numeroase ilustratii, îi prilejuiesc cititorului un contact direct si nemistificat cu savantul, gânditorul si omul Charles Darwin”.
Locul lui Charles Darwin (12 februarie 1809 – 19 aprilie 1882) în istoria cercetarii naturii poate fi determinat cel mai bine prin comparatie cu acela ocupat de compatriotul sau Isaac Newton. Daca Newton a pus bazele stiintei exacte a naturii, un secol si jumatate mai târziu Darwin a stabilit fundamentele studiului stiintific al istoriei vietii pe Pamânt.
Ceea ce s-a spus despre Newton, anume ca nimeni nu-i va putea egala vreodata contributiile în domeniul sau de cercetare, se poate afirma cu aceeasi îndreptatire si despre Darwin.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii