Regizori cu nume sonore

     Steven Spielberg, în 2054
          
          În 2054 si-a plasat Spielberg actiunea ultimului sau film, Minority Report. L-a conceput ca pe un SF, dar cu totul altfel decât obisnuitele productii ale genului.
     Steven Spielberg, în 2054
          
          În 2054 si-a plasat Spielberg actiunea ultimului sau film, Minority Report. L-a conceput ca pe un SF, dar cu totul altfel decât obisnuitele productii ale genului. Si a visat la o societate fara crima. De fapt, la o societate mai buna.
          
          Washington, 2054. Beneficiind de un instrument de lucru ultrasofisticat, de-a dreptul revolutionar, o unitate de politie ultrasecreta intitulata Pre-Crima este în masura sa puna mâna pe „vinovat” înainte ca acesta sa comita fapta. E suficient sa intentioneze sa o savârseasca. Incredibilul detector de viitori criminali este un succes remarcabil, nu numai din punct de vedere pur stiintific, ci mai ales al consecintelor în plan social, de vreme ce Crima poate fi stearsa de pe lista evenimentelor nefaste pentru omenire. Inventatorul aparatului spera ca experimentul, desfasurat pentru început doar în Washington, sa se extinda treptat în toata tara. Devenit un fel de justitiar al diviziei Pre-Crima dupa disparitia tragica a fiului sau, John Anderton (Tom Cruise) este totodata un fervent sustinator al sistemului pâna în momentul când un lucru cu totul neasteptat se produce. Ordinatorul, care nu iarta pe nimeni, anunta ca peste 36 de ore, Anderton va asasina. Si astfel, însusi Anderton devine tinta pentru trupele de interventie. Singura lui scapare este sa fuga si în timp util sa-si dovedeasca nevinovatia.
          
          O crima aproape comisa
          
          Actualul S.F. al lui Spielberg nu mai are nimic în comun cu extraterestri, monstri preistorici sau cine stie ce creaturi fanteziste, folosite de el în creatiile anterioare. Cetateanul din clasa de mijloc a societatii anului 2054 este foarte asemanator cu cel din ziua de azi: traieste în apartamente obisnuite, cu pereti rosi de vreme, cu mobila traditionala de lemn, cu bucatarii dotate cu aparatura electrica precum cele din prezent. Vechile cartiere din Washington cu monumente în stil neo-clasic exista si peste înca jumatate de secol, doar ca transportul e modernizat, folosindu-se levitatia magnetica. Este, de altfel, elementul cel mai futurist al filmului. Cu alte cuvinte, viata de zi cu zi, a omului de rând, nu se schimba în datele ei esentiale, de început de secol XXI. Ceea ce desparte însa viata spectatorului de azi de cea a lui John Anderton din anul 2054 tine doar de spectaculosul salt tehnologic, concretizat în primul rând în fantastica masinarie Pre-Crima si în alte câteva obiecte, cum ar fi ecrane tv plate si translucide, un pachet de cereale animate etc. De fapt, dupa cum au comentat si criticii de film, marea gaselnita a lui Spielberg consta tocmai în faptul ca modul de gândire al oamenilor din societatea de peste jumatate de secol ramâne neschimbat. Este trucul de care Spielberg se foloseste pentru ca omul de acum sa se identifice foarte usor cu cel de-atunci si automat sa se întrebe: Cum e posibil sa arestezi un individ care înca nu a comis un delict? E corect? Nu cumva sistemul de preventie are unele fracturi? Si daca da, nu ar trebui demascate? Spielberg a dat tema de reflectie!
          
          Un S.F cam acid
          
          Evident, toate aceste întrebari cer raspunsuri. În loc de raspunsuri, în film se ofera un model: o societate a viitorului poate mai bine structurata, poate mai riguros organizata si pazita, dar mai putin supla, mai putin functionala, pândita de erori. E vorba de societatea de acum sau de cea de peste jumatate de secol? Un lucru este clar: Minority Report este considerat cel mai serios si cel mai… negru S.F. al parintelui simpaticului E.T. Scenariul este deosebit de complex, iar finalul povestii este total neasteptat, cliseele prin care a pacatuit Inteligence Artificiel nemaigasindu-si locul în actuala productie. Dincolo de mesajul sau acid, Minority Report este un regal al vizualului, al sunetului, al ritmului, armonizate de mâna sigura de maestru a regizorului. „Coregrafia” interpretativa a lui Tom Cruise în fata ordinatorului, secventa de actiune fabuloasa pe un lant de masini sau de paianjeni mecanici sau dintr-o gradina cu o flora fastuoasa, extrem de originala, sunt dovada unei inventivitati regizorale inedite si memorabile totodata. În acordurile muzicii semnate de John Williams (Star Wars, Indiana Jones, Jurassic Park), Spielberg a facut din acest film un spectacol grandios, care captiveaza.
          
          Vis sau cosmar?
          
          Aflati la primul lor film facut împreuna, Steven Spielberg si Tom Cruise, în prezent cei mai influenti cineasti de la Hollywood, au declarat ca, pentru copiii lor, se tem de un viitor asemanator celui din Minority Report. Spielberg are cinci copii, iar Tom Cruise doi. „Ce s-ar întâmpla, daca am sti ceea ce se va petrece în viitor? În ce masura tehnologia va ajunge sa se implice în viata noastra privata?” a întrebat retoric Spielberg, referindu-se la mesajul filmului sau, o adaptare a romanului scris de Philip K. Dick. Regizorul cu cel mai mare succes din istoria industriei filmului a mai tinut sa aminteasca faptul ca „multi oameni nevinovati au înfundat puscariile din cauza erorilor judiciare. Au fost condamnati la ani grei de temnita pentru crime pe care nu le-au comis si, întâmplator sau nu, cei care au fost închisi în culoarele mortii pe nedrept apartin populatiei minoritare, care n-au avut bani sa plateasca avocati capabili sa le dovedeasca nevinovatia. Abia o data cu punerea la punct a testelor ADN s-au putut evidentia multe dintre erorile judiciare”.
          
          Steven Soderbergh
          
          Un film in 18 zile
          
          Steven Soderbergh a abandonat strasurile si paietele din Ocean’s Eleven, pentru o mica productie sofisticata si plina de farmec, pe care a realizat-o cu un buget modest si doar în 18 zile, Full Frontal. Granita dintre comic si dramatic e foarte subtire, dar tocmai acest lucru atrage atentia spectatorului.
          
          Gazetar la „Los Angeles Magazine”, Carl Bright, care scrie si scenarii de film, se straduieste din rasputeri sa-si plaseze creatiile la vreun studio. E însurat, dar casatoria lui este un lamentabil esec. Sotia sa, Lee, sefa a compartimentului de resurse umane dintr-o mare firma, nu e nici ea mai fericita. Pentru a alunga cenusiul din viata ei personala, se joaca de-a micul Dumnezeu cu destinul angajatilor. Dar se întâmpla ca plictisitul cuplu sa fie invitat la aniversarea unui prieten al lor, Gus, producator influent. Petrecerea se desfasoara într-un hotel de lux din Beverly Hills si se anunta a fi o explozie de fast si de culoare. Sunt deopotriva invitati: Linda – sora lui Lee -, necasatorita, maseuza de profesie, mereu în cautarea unui print sarmant; Calvin si Francesca, doua staruri cooptate de Gus în filmul la care tocmai lucreaza si al carui subiect este „cum se face un film…”. O societate în mic, un microcosmos, dar cu rezonante de macrocosmos.
          
          O fresca a Hollywoodului
          
          În Full Frontal, Steven Soderbergh îsi schimba total stilul folosit în Erin Brockovic, Traffic sau Ocean’s Eleven, în care actiunea se petrece în o mie de locuri, si se apropie mai mult de maniera utilizata într-unul dintre primele sale lung-metraje, Schizopolis. În tusele unei picturi moderne, el face portretul macrocosmosului hollywoodian, desi decupeaza doar o zi din viata starurilor. Aceasta fresca miniaturala este cu atât mai fascinanta, cu cât Soderbergh i-a pus sa joace propriul lor rol de vedete ale Hollywoodului pe actorii Brad Pitt si Terence Stamp, pe regizorul David Fincher sau pe producatorii Harvey Weinstein si Jerry Weintraub. Câteva scene sunt memorabile: cea în care lui David Duchovny i se face masaj, monologul lui Blair Underwood despre conditia actorilor de culoare etc. Soderbergh povesteste ca atunci când le-a facut oferte actorilor pe care i-a vrut în acest film, le-a trimis împreuna cu scenariul câte o scrisorica în care le-a spus: „Daca n-o sa va distrati pe cinste, sa nu-mi spuneti pe nume!”
          
          
          Mozaic
          
          Anthony Hopkins, tatal lui Superman
     
     Cu ocazia lansarii filmului Dragonul Rosu, Sir Anthony Hopkins a anuntat ca unul dintre rolurile viitoare, pentru care deja a semnat contractul, este cel al lui Jor-El, adica tatal eroului de legenda Superman. În versiunea din trecut a filmului, când Superman era întruchipat de Christopher Reeve, rolul tatalui fusese sustinut de Marlon Brando. Regizorul actualului Superman (care va fi lansat în vara anului 2004) va fi Brett Ratner, împreuna cu care Anthony Hopkins a lucrat la Dragonul Rosu. Val Kilmer, star porno
          În filmul Wonderland, Val Kilmer va intra în pielea unui star porno, „faimosul” John Holmes, care în 1981 a fost implicat în patru crime. John Holmes a murit în 1988, la vârsta de 43 de ani, rapus de SIDA. Este însa considerat cel mai mare star porno din generatia sa: a turnat peste 2.000 de filme si a facut sex cu peste 10.000 de femei. Viata sa, foarte picanta ca subiect de film, a mai inspirat si scenariul filmului Boogie Nights, realizat în 1997. Alaturi de Val Kilmer, în Wonderland, va juca si Lisa Kudrow din serialul Prietenii tai.Gwyneth Paltrow Aniversare trista
          Spera ca aniversarea vârstei de 30 de ani sa fie pentru ea un prilej de bucurie. S-a întâmplat însa ca acest eveniment sa se transforme într-o mare tristete, deoarece a coincis cu moartea tatalui ei. Cineastul Bruce Paltrow, care suferea de mai mult timp de un cancer la gât, se afla în Italia pentru a-si sarbatori fiica. A suferit însa un atac cardiac, care i-a curmat brusc viata. Numele lui Bruce Paltrow este asociat în special cu un serial TV de mare succes, intitulat St Elsewhere. Cariera sa a început în teatru. Apoi s-a orientat spre televiziune si cinema. În 1982, semna si primul sau film, A little sex, în calitate de regizor. Gwyneth era foarte apropiata afectiv de tatal sau, încât pierderea suferita a afectat-o peste masura. Desi urma ca la începutul lui octombrie sa înceapa filmarile la viitorul ei film, Ted and Sylvie, a amânat acest proiect pentru o perioada înca neprecizata.Madonna merge mai departe
          În ciuda reactiilor dezastruoase ale spectatorilor new york-ezi care au vazut filmul În deriva, în care joaca Madonna, cântareata nu vrea sa renunte la ideea de a-si construi si o cariera de actrita. Drept pentru care a facut toate demersurile posibile pentru a obtine un rol cât de mic în viitorul film al lui Richard Curtis, intitulat Love Actually si care îi are în distributie pe Hugh Grant, Emma Thompson, Colin Firth si Alan Rickman. Love Actually va fi compus din zece povesti de dragoste oarecum bizare, care au ca punct comun faptul ca se deruleaza pe fondul sarbatorilor de iarna. Într-una dintre ele, de exemplu, un prim ministru se îndragosteste nebuneste de o menajera specialista în… prepararea ceaiului.