Sharon Stone o stea casnica

          De la „Basic Instinct” si „Casino” incoace, Sharon Stone n-a mai stralucit in nici un film cu succes de casa. Productiile cinematografice din ultimii ani in care a aparut („Gloria”, „Simpatico”) n-au mai umplut la nesfârsit salile de cinema, iar sondajele de opinie in rândul spectatorilor au plasat aceste filme intr-o categorie de genul.

          De la „Basic Instinct” si „Casino” incoace, Sharon Stone n-a mai stralucit in nici un film cu succes de casa. Productiile cinematografice din ultimii ani in care a aparut („Gloria”, „Simpatico”) n-au mai umplut la nesfârsit salile de cinema, iar sondajele de opinie in rândul spectatorilor au plasat aceste filme intr-o categorie de genul… „vazut, placut, uitat”. Nimic socant, nimic provocator, nu mai vorbim de memorabil. Unii producatori sau regizori deja vorbesc despre Sharon Stone ca despre o actrita al carei viitor se afla… in trecut. De mai bine de sase luni, bomba exploziva de altadata prefera „rolul” de femeie casnica, fara nici o tangenta cu ritmul trepidant si activ impus de cariera, indiferenta la viata mondena, impacata cu ideea ca alte persoane si nu ea ocupa primele pagini ale revistelor care vâneaza fiecare miscare a starurilor. La 42 de ani, sa se fi impacat neâmblânzita Sharon cu aceasta idee a retragerii din epuizanta lumina a reflectoarelor, preferând tihna oferita de un con de umbra? Iata câteva din marturirsirile ei, facute revistei „Paris Match”:
          
          Familia
          
          – Nu stiu cât va dura casatoria intre mine si Phil, sper sa fie pentru totdeauna, mai ales ca am facut numeroase compromisuri si sacrificii ca lucrurile sa mearga bine intre noi. Deocamdata, casatoria noastra a facut fata cu succes tuturor incercarilor prin care am trecut, deci consider ca e destul de solida.
          
          – Când sotul meu a facut atacul de cord (in toamna anului trecut), prima reactie a fost sa fug in strada si sa alerg nu stiu incotro, ca un copil disperat. Dupa ce m-am adunat, am realizat ca exista riscul sa-l pierd pentru totdeauna, si tot atunci am simtit pentru prima oara in viata ca tineretea mea s-a sfârsit. Intr-o fractiune de secunda mi-am reevaluat intreaga existenta si am decis sa pun viata de familie inaintea carierei.
          
          – N-am dormit de când sunt cât am dormit de sase luni incoace. In cursul zilei, lâncezesc ore in sir in pijama, privind oceanul (din locuinta sa din San Francisco n.r.), fara grija ceasului manânc la nesfârsit dintr-un mar sau sorb dintr-o ceasca de ceai, uitând sa ma mai ridic de pe scaunul din coltul mesei din bucatarie.
          
          Femeia-star
          
          – Nu mi-am facut niciodata iluzii ca viata de star poate sa dureze la infinit. Cândva mi-a placut insa jocul de-a celebritatea, era ceva nou pentru mine sa fii vânata de paparazzi, sa fii mereu tinta flash-urilor. Dar abia acum, dupa ce am plonjat din nou in viata normala, pot spune ca m-am regasit: o parte din mine are o natura hippy, lenesa, comoda, iar alta de femeie obisnuita, careia ii place sa gateasca, sa se ocupe de casa, sa se plimbe desculta prin gradina… Pierdusem aceasta esenta a mea, in favoarea imaginii mele publice; ma straduiam sa ofer lumii ceea ce ea astepta de la mine: un star „glamour”, o femeie mereu stralucitoare. Azi, nu mai imi pasa daca vad in reviste o fotografie de-a mea, surprinsa când sunt cu parul nearanjat, in picioarele goale, imbracata in blugi vechi, cu un tricou decolorat si fara nici o forma, cu mâinile incarcate de pachete, ca o menajera. In fond chiar si aceasta femeie tot eu sunt.
          
           Monstrul
          
          – Am fost si sunt un monstru. Nu ascund nimanui, a existat o perioada când simteam o adevarata placere sa ma port urât. In primul rând, mi se parea amuzant, apoi vedeam in asta o forma de putere, credeam, in… prostia mea, ca este o modalitate de a demonstra tuturor ca intr-adevar sunt inteligenta. Azi, mi-e rusine sa marturisesc asa ceva.
          
          – Oamenii care se tem de tot, cum eram eu pe atunci, sunt adesea cei mai curajosi. Mult timp eu m-am temut c-o sa dispar, ca am sa ma evaporez ca o picatura de apa in soare. Mi-era frica sa nu fiu ranita, sa nu sufar. Când ma simteam respinsa, nu ezitam nici un pic sa devin cruda pentru a supravietui. Pe de alta parte si notorietatea are aspectul ei terifiant, nu-i usor sa te simti mereu urmarit si sa fii obligat sa traiesti cu obloanele trase, mereu in defensiva.
          
          – Acum, sunt tot un monstru, dar cumsecade, imi devorez anturajul cu delicatete. Când imbatrânesti devii ori mai tolerant ori mai aspru. In ce ma priveste, eu m-am imblânzit. Niciodata n-am fost atât de rezonabila.
          
          Re-evaluare
          
          – Faptul ca m-am mutat in San Francisco a insemnat mult din acest puct de vedere. La Los Angeles, oamenii isi consuma mult timp pentru a te judeca. Iti zâmbesc intotdeauna in fata, dar nici nu apuci sa te intorci si imediat te crucifica. Aici, pe nimeni nu intereseaza cine sunt sau ce fac. Nimeni nu incearca sa ma identifice pe strada ori sa ma opreasca. Or, daca sunt lasata in pace si nu sunt atacata, nu simt nici eu nevoia sa fiu la rândul meu agresiva.
          
          – Mult timp am fost in totalitate aplecata doar asupra propriei mele persoane. Ma credeam buricul pamântului. Desigur, eram oarba, prizoniera propriei mele lupte. Indiscutabil, poate fara sa-mi dau seama, am facut rau multor oameni care s-au aflat in preajma mea.
          
          Cautari
          
          – Nu regret nici una dintre alegerile pe care le-am facut in privinta filmelor, chiar daca unele nu s-au inscris printre succese. M-a tentat si am ales la un moment dat varianta productiilor independente ca sa incerc si alte variante, dar poate ca am mers un pic prea departe. Mi-am propus ca, pe viitor, sa nu-mi mai risipesc timpul oricum. Probabil ca e momentul sa ma intorc in sistem pentru un succes de box-office. Dar sunt hotarâta sa nu revin la lucru pâna când nu voi gasi un proiect bun. Am sansa sa-mi permit, sa-mi ofer acest lux.
          
          – La fiecare film pe care l-am facut s-a gasit cel putin un critic care sa spuna: „In sfârsit, Sharon Stone a dovedit ca stie sa joace”. Numai ca eu nu intentionez sa dovedesc nimic nimanui. Iubiti-ma, detestati-ma, trancaniti vrute si nevrute despre mine, nu ma intereseaza, nu-mi pasa. Ma aflu intr-o etapa a vietii când orice fac e, inainte de orice, pentru a-mi face mie o placere si nu pentru a placea unui numar cât mai mare de oameni.
          
          Optiuni
          
          – Stiu ca am talent, stiu ca inca pot sa stralucesc. Dar, in general, ma intrec pe mine insami când am o admiratie deosebita pentru cineva. De aceea imi place sa joc in gradina greilor (Paul Verhoeven – „Basic Instinct”, Martin Scorsese – „Casino”), cu ceilalti ma plictisesc. Mult timp am avut in mine o curiozitate excesiva. Toata lumea ma interesa. Iubeam lumea intreaga. In prezent, ma multumesc sa iubesc de la distanta.
          
          – Nu am calcat niciodata pe cadavre, sunt incapabila sa mint si sa pastrez un secret. Sunt prea dura si nu am simtul diplomatiei. Dar, cred ca ceea ce iubesc oamenii la mine este tocmai faptul ca nu incerc sa ma scuz pentru ceea ce sunt.
          
          – Daca la ora actuala nu ma aflu in lumina reflectoarelor, ci doar in cea a veiozelor, daca ma aflu cu un pas pe linia de coborâre a pantei, asta nu inseamna ca sunt in afara circuitului. Ma folosesc de acest ragaz pentru a-mi recapata suflul, pentru a… bucatarisi, pentru a face tot ce n-am resit pâna acum sa fac din lipsa de timp: sa vizitez expozitii, sa citesc…
          
          – Mie si lui Phil inca ne lipseste timpul pe care dorim sa-l petrecem numai noi doi, impreuna. Uneori as vrea sa pot sa-l inchid intr-o camera, sa-l leg de un scaun si sa stau asa, sa-l privesc pur si simplu. Cândva, visam sa-l intâlnesc pe Fat-Frumos… Acum, ca l-am gasit, visez sa devin cât mai curând mama.
          
          – Am 42 de ani. E inceputul sau sfârsitul vietii mele? Cum poti sti care iti e destinul? Deocamdata sunt mai putin inconjurata de lingusitori ca inainte. Vor reveni. Poate acum ma situez impotriva vântului, dar nu-mi fac nici cea mai mica grija din aceasta pricina. Imi pare rau pentru cei care ma considera terminata ca actrita. Nu mi-am spus inca ultimul cuvânt.