A avut o viata scurta, dar intensa. In 50 de ani a trait cat altii in o suta. A fost „baiatul rau” in filme, ca si in viata. Un antierou, cu totul diferit de ceea ce Hollywood-ul vazuse pana atunci: dur, arogant, cinic, dar adulat de milioane de telespectatori, care au vazut in el o alta intruchipare a visului american. Copilul nimanui, devenit, peste noapte, idolul tuturor. Daca n-ar fi murit, intr-o mohorata zi de 7 noiembrie a anului 1980, Steve McQueen ar fi implinit astazi 84 de ani. Vi-l puteti imagina insa pe rebelul cu ochi de otel si zambet de gheata ca pe un batranel inofensiv?
Copilul nimanui
Daca cineva le-ar fi spus celor care l-au cunoscut de mic ca Steve McQueen (pe numele adevarat Terence Stephen) o sa devina intr-o zi cel mai faimos si mai bine platit actor din lume, probabil ca ar fi fost considerat nebun. Pentru ca, dintre toti marii actori din „cetatea filmului”, niciunul n-a venit pe lume in circumstante mai nefavorabile decat McQueen.
Tatal lui era cascadador la un circ, facand acrobatii cu masina – pasiune care, peste ani, i se va transmite fiului. Mama lui era o tanara rebela, alcoolica si care, se pare, a apelat intr-o vreme si la prostitutie spre a putea supravietui. Incapabila sa aiba grija de un copil mic si nedorit, cu atat mai mult cu cat tatal aventurier i-a parasit cand Steve avea doar 6 luni, femeia l-a lasat pe micut in grija parintilor ei. Marea criza economica din 1933 i-a fortat pe acestia sa se mute la ferma unui unchi al mamei lui, Claude. Acesta a fost adevaratul lui tata.
Cand Steve avea 4 ani, „bunicul Claude” i-a daruit o tricicleta rosie, care i-a starnit micutului pasiunea pentru curse. La 8 ani, el a fost luat de mama lui, care se recasatorise in Indianapolis. Tatal adoptiv era o bruta care-l batea asa de rau, incat, dupa un an de asemenea „iubire paterna”, micul Steve a fugit de acasa, inhaitandu-se cu o banda de cartier si comitand mici furturi. Incapabila sa-l controleze, mama il va trimite iar la unchiul ei, unde Steve se imblanzeste ca prin farmec. Dar fericirea nu va dura mult, caci usuratica femeie se va casatori iar, de asta data in Los Angeles.
Nici acum Steve nu are insa noroc de un tata bun. Noul parinte adoptiv e si mai violent decat precedentul si, dupa o cearta incheiata cu aruncarea deja adolescentului Steve pe scari, acesta fuge din nou de acasa, reluandu-si viata de haimana, pe strazile metropolei californiene. Este prins de politie furand din masini si, incredintat tatalui vitreg, primeste o bataie zdravana, in urma careia ramane aproape surd. Dupa incident, parintii decid sa-l interneze la un centru de reeducare pentru minori.
Culmea, aici Steve se simte ca pestele in apa si se impune rapid, desigur, prin intermediul pumnilor, ca lider al colegilor sai. La 16 ani cunoaste intr-un bar doi marinari, care-l conving sa se angajeze pe un vas care pleca in Republica Dominicana. Aventura il atrage, dar, odata ajuns la destinatie, intra in conflict cu capitanul vasului si nu se mai intoarce la bord, angajandu-se ca „baiat de prosoape” la un bordel local. Nu face multi purici nici in aceasta postura, asa ca se intoarce in America, mai precis in Texas, unde incearca toate slujbele posibile – petrolist, vanzator ambulant la un carnaval, taietor de lemne.
Rebel cu o cauza
In 1947 este inrolat in Marina Americana, dar firea sa rebela nu-i da pace. Intr-o permisie, se indragosteste de o fata intalnita intr-un bar si „uita” sa se mai intoarca pe nava militara pe care servea. E prins dupa saptamani de o patrula de politie si petrece 41 de zile la carcera. Experienta dura il potoleste insa si, ulterior, va deveni cel mai disciplinat soldat. In timpul unui exercitiu in apele arctice, salveaza vietile a cinci camarazi amenintati sa fie inghititi de gheturi. Remarcat, e insarcinat sa faca parte din echipa care pazea iahtul presedintelui SUA, Harry Truman.
In 1950 este lasat la vatra si, cu pensia militara primita incepe sa ia lectii de actorie de la Sanford Meisner, un remarcabil profesor de teatru, care imbratisase viziunea actoriceasca a unui alt mare dascal din domeniu, Konstantin Stanislavsky. In acelasi timp, incepe sa participe la curse profesioniste de motociclete pe poligonul Long Island. Ironia sortii face ca din aceste competitii sa castige mai multi bani decat din actorie. Dar deocamdata nu joca decat in productii minore si abia in 1955 isi face debutul pe Broadway, interpretand un rol secundar intr-o comedie cu Ben Gazzara. Un manager de la Hollywood, Hilly Elkins, il remarca si decide ca ar fi un excelent „bad boy” in filmele de categorie B, produse pe banda rulanta. Se face insa remarcat in „Cineva acolo, sus, ma iubeste”, care-l avea pe afis pe deja celebrul Paul Newman.
Dar televiziunea ii va aduce celebritatea: serialul „Povestiri din Wells Fargo” e un western in care el detine unul dintre rolurile principale. Alura sa de pistolar dur face din el eroul telespectatorilor. Printre ei, si Frank Sinatra, care-i propune lui McQueen un rol in filmul lui „Niciodata prea putin”, insistand ca figura de dur a tanarului sa fie filmata de foarte aproape, pentru a-i reflecta expresivitatea deosebita. Filmul e un succes, iar soarta lui McQueen e pecetluita: rolurile de pistolar taciturn si bataus ii vor veni ca turnate.
Prima aparitie de marca este in „Cei sapte magnifici”, productie cu o distributie impresionanta, care-l transforma instantaneu intr-un star. Vor urma alte filme de succes: Marea Evadare, Locotenentul Bullitt si Canoniera de pe Yangtze, care-i aduce si prima nominalizare la Oscar.
Cursa mortala
Anii ’70 vor reprezenta apogeul carierei lui McQueen, filmul „Papillon” devenind un fenomen, iar „Infernul din zgarie-nori” un imens succes de box-office. In mod paradoxal, faima pe care intotdeauna o visase si pe care acum o avea, in sfarsit, incepe sa-l lase rece. Se dedica tot mai mult curselor de masini si, dupa o pauza de cativa ani, pare decis sa revina la cinematografie, turnand „Tom Horn” si „Vanatorul”, ambele realizate in 1980. Excesele unei vieti traite la viteza maxima incep insa sa-si spuna cuvantul.
Pasiunea pentru droguri (fuma in fiecare zi marijuana), bautura (a fost chiar arestat pentru conducere sub influenta alcoolului) si, mai ales, tigari, ii vor macina trupul robust. In 1978, incepe sa tuseasca persistent si renunta la tigari. Dar tratamentul urmat nu-i usureaza tusea, iar respiratia ii devine tot mai sovaitoare. E diagnosticat cu cancer, insa medicii spun ca de vina n-ar fi tigarile, ci expunerea la azbest, material din care erau facute costumele de protectie purtate in timpul curselor.
Pe fondul organismului slabit de excese, boala progreseaza rapid si, cand medicii ii spun ca nu mai au nimic de facut, actorul pleaca in Mexic, apeland la tratamentele alternative. Totul este in zadar insa: apar metastaze, iar in timpul operatiei facute la spitalul din Ciudad Juarez pentru inlaturarea lor din stomac, actorul are un stop cardiac fatal. Potrivit ultimei dorinte, trupul i-a fost incinerat, iar cenusa, risipita din avion in Oceanul Pacific. „Baiatul rau” din Marina se intorsese, in sfarsit, acasa…
GABRIEL TUDOR
Comentarii