Cu un titlu bizar nu doar la propriu, ci si la figurat, pelicula semnata de genialul regizor Stanley Kubrick este o satira neagra la adresa militarismului desantat si prostiei ridicata la rang de patriotism, care au dominat, din pacate, perioada Razboiului Rece.
Desi nominalizat la multiple categorii ale premiului Oscar, filmul nu a primit nicio distinctie, in schimb a fost laureat cu multiple alte premii (Bafta, Hugo, Silver Ribbon etc.) si este unamim considerat „cea mai buna satira politica a secolului XX”. Cateva amanunte picante legate de aceasta spumoasa comedie cu accente amare, in randurile de mai jos.
Climatul international de la inceputul anilor 1960 a trezit interesul lui Kubrick pentru scrierea unui scenariu si realizarea unui thriller dedicat amenintarii nucleare. Regizorul a citit tomuri intregi dedicate subiectului si intamplator a dat peste romanul lui Peter George, un fost ofiter britanic de aviatie, intitulat „Red Alert”. Transpunand actiunea cartii in imagini, Kubrick a fost amuzat de multitudinea de situatii cu potential comic si a decis sa adopte un umor negru, transformand drama in tragicomedie.
Desi actiunea filmului respecta, in mare filonul epic al cartii lui George, personajul Dr Strangelove nu apare nicaieri – el este un produs al imaginatiei lui Kubrick si al co-scenaristului Terry Southern.
Una dintre primele conditii puse regizorului de magnatii studiourilor Columbia Pictures, producatorii filmului, a fost ca Peter Sellers, actorul care se remarcase in „Lolita”, sa joace in travesti inca un rol. Profitand de capacitatea de-a dreptul cameleonica de transformare a lui Sellers, Kubrick a supralicitat si i-a oferit acestuia patru roluri in travesti: Dr Strangelove, savantul nebun, capitanul Lionel Mandrake, presedintele Americii, Merkin Muffley si maiorul Kong. Dar, fiindca Sellers si-a scrantit un picior in timpul filmarilor si nu a putut face fata si rolului lui Kong – care implica multe eforturi fizice – s-a renuntat si la acest al patrulea travesti.
Cei doi – Scott si Kubrick – au avut numeroase contradictii pe timpul filmarilor, viziunile lor artistice fiind adesea diferite. Cum ambii erau sahisti priceputi, au decis sa transeze situatia pe tabla de sah. Rezultatul? Kubrick si-a impus cel mai des opinia, spre nemultumirea lui Scott.
Desi Kubrick a introdus in film numeroase aluzii sexuale, nimeni nu si-a dat seama de aceste eufemisme. Prima persoana care l-a contactat pe regizor, la doua luni de la lansarea pe viata a „Dr Strangelove”, pentru a-i vorbi despre prevalenta „dublului sens” a fost profesorul de Istoria Artei de la Universitatea Cornell, LeGrace G. Benson. Kubrick a fost atat de fericit ca un om inteligent a priceput ce a vrut el de fapt sa spuna prin intermediul filmului, incat i-a trimis lui Benson o scrisoare de multumire.
Filmul urma sa aiba premiera in noiembrie 1963, dar pe 22 noiembrie presedintele american Kennedy a fost asasinat. Considerand ca o comedie neagra nu ar fi deloc potrivita intr-o asemenea situatie, producatorii au decis amanarea lansarii pentru ianuarie 1964. De asemenea, scenariul prevedea ca la un moment dat maiorul Kong sa exclame: „Un amic va avea un weekend grozav in Dallas”.
Cum presedintele fusese asasinat chiar la Dallas, numele orasului a fost schimbat in Las Vegas, pentru ca scena sa nu fie interpretata ca o aluzie la uciderea lui Kennedy. De asemenea, tot din cauza asasinatului, scena finala initiala a fost scoasa definitiv la montaj. Ea prevedea o bataie generala cu tarte cu crema, bataie inceputa de ambasadorul sovietic in SUA, care, vrand sa arunce o tarta in generalul Turgidson, il loveste din greseala pe presedintele Americii, Muffley. Generalul striga: „Domnilor, iubitul nostru presedinte a fost lovit infam, in floarea varstei, cu o tarta! Lasam asa ceva sa se intample? Razbunare masiva!” In contextul asasinarii „iubitului presedinte” Kennedy, motivele pentru care scena a fost scoasa sunt evidente… Totusi, filmul cu aceasta scena inclusa a fost prezentat o singura data, la Festivalul National de Film si Teatru de la Londra, in 1999, imediat dupa moartea lui Kubrick.
In mod uimitor, satira filmului a lovit chiar acolo unde trebuia: la mijlocul anilor 60, Comitetul Stiintific Consultativ pentru Rachete Balistice din cadrul Pentagonului a examinat filmul si cartea lui Peter George si a decis sa evite derularea unui asemenea scenariu in viata reala – din acel moment niciun membru al guvernului sau Pentagonului nu va mai avea acces la codul complet necesar lansarii unei arme nucleare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii