Filmele catastrofice, fie ca vizeaza dezastre naturale sau calamitati declansate de nesabuinta omului sau de hazard, constituie permanent o mina de aur pentru producatorii de la Hollywood, care nu inceteaza sa speculeze dorinta cvasimasochista a unei anumite categorii de spectatori de a fi socata. De cele mai multe ori, peliculele de acest gen au o calitate indoielnica, dar exista si exceptii – iar Unstoppable (intrat pe ecranele noastre cu titlul „De neoprit”) este una dintre ele. Ca multe dintre filmele de actiune realizate in ultimele decenii, Unstoppable este inspirat de un fapt real.
Astfel, pe 15 mai 2001, un tren cu 22 de vagoane de marfa, in greutate totala de 2898 tone, a plecat din statia Stanley Yard, statul american Ohio, incepand sa se deplaseze spre sud. Toate bune si frumoase, doar ca in locomotiva lui nu se afla nimeni! Din greseala, in loc sa se cupleze frana, un mecanic neglijent cuplase acceleratia, iar trenul, aflat pe pilot automat, a pornit singur pe sine, ajungand in curand la o viteza de aproape 100 km/ora si transformandu-se intr-un bolid de neoprit. Toti lucratorii din sectorul feroviar al statului au fost pusi in alerta si un echipaj a primit misiunea de a opri trenul.
Cu un curaj iesit din comun, cei trei lucratori au pornit, pe aceeasi linie cu trenul scapat de sub control si l-au ajuns, dupa o ora de mers. Ei au reusit sa se ataseze de acesta si inginerul aflat la bord a escaladat trenul si a parcurs, in fuga, vagoanele pana la locomotiva, reusind sa opreasca, intr-un final, bolidul. Ancheta care a urmat a scos in evidenta deficiente grave in administrarea circulatiei trenurilor, dar a dus si la impunerea de masuri de securitate mai severe in acest domeniu. Din fericire, desi pagubele materiale au fost destul de insemnate, nu s-a inregistrat nici o victima umana.
O reteta de succes
Pornind de la acest incident, care ar fi putut sa devina dramatic, daca trenul naravas s-ar fi izbit de un altul, cu pasageri, regizorul Tony Scott a decis sa realizeze un thriller incitant si putem spune ca a reusit. Talentatul regizor britanic, fratele mult mai celebrului Ridley Scott, s-a lansat, cu ani in urma, prin Top Gun, pentru a continua cu Zilele tunetului, Ultimul samaritean sau Inamicul statului, toate filme de actiune care i-au adus renumele unui specialist in acest gen de productii. Desigur, scenariul a fost mult „umflat” fata de faptele reale, pentru ca spectatorii sa fie si mai terifiati si sa astepte cu sufletul la gura deznodamantul.
In filmul lui Scott, trenul „de neoprit” transporta substante chimice extrem de periculoase, care, daca vehiculul ar suferi un impact sau ar deraia, ar putea produce o catastrofa ecologica de proportii. Pentru a putea opri monstrul de pe sine, care are o lungime de aproape 600 de metri si ale carui vagoane sunt incarcate cu combustibil lichid si gaze otravitoare, intreaga companie feroviara se mobilizeaza. Aflam ca trenul a strabatut deja o distanta de aproape o suta de kilometri, distrugand in cale masini care traverseaza calea ferata, macazuri, bariere, in secvente de mare spectaculozitate, ce vor face deliciul spectatorilor amatori de distrugeri in stil mare.
El trebuie oprit neaparat inainte de a ajunge la o curba foarte stransa, intrucat viteza prea mare cu care circula ar produce, in acel punct, deraierea trenului si implicit o explozie de proportii, in urma careia populatia unui intreg oras, aflat in apropiere, ar putea pieri sufocata.
Trenurile aduc noroc, bani si spectatori!
Cu misiunea de a opri, cu orice pret, trenul, sunt insarcinati un inginer veteran, Frank Barnes – jucat de Denzel Washington – si un tanar conductor, Wil Colson – interpretat de Chris Pine. Alaturarea da prilejul unui aprins conflict intre generatii, nerabdarea si exuberanta lui Colson fiind temperate de firea chibzuita a lui Barnes. In final, desigur, trenul naravas isi va gasi „nasul”, in persoanele celor doi eroi. Daca Denzel Washington joaca in ton cu performantele cu care ne-a obisnuit, junele Pine reprezinta o placuta surpriza, dand o replica viguroasa laureatului cu Oscar.
De altfel, cei doi actori au legat o frumoasa amicitie pe platourile de filmare, acceptand chiar, in conditiile in care bugetul initial de 70 de milioane de dolari alocat peliculei, s-a dovedit insuficient, sa renunte la o parte din salariu – ceea ce a facut si regizorul Scott. Pana la urma, Washington a renuntat la 4 din cele 20 de milioane promise de producatori, iar Scott a primit doar 6 din 9 milioane.
Ca locatii de filmare, regizorul a optat chiar pentru zona unde a avut loc incidentul real, din Ohio. Iar reconstituirea a fost atat de realist facuta incat la un moment dat, in timpul filmarilor, un tren a deraiat la Bridgeport, Ohio, fara ca acest incident sa fie trecut in scenariu – Scott a fost insa atat de impresionat de intamplare incat secventele au fost introduse in varianta finala a filmului. Regizorul britanic este convins ca filmul va fi un succes de public, ca si cea mai recenta realizare a sa, „The Taking of Pelham 123” (care a rulat la noi sub titlul „S-a furat un tren”), unde de asemenea in rolul principal il regasim pe Denzel Washington, imperial, ca intotdeauna. E clar: trenurile ii aduc noroc!
GABRIEL TUDOR
Comentarii