In cele mai multe cazuri, cinematograful constituie o evadare din lumea reala. Dar lumea reala de dincolo de scenele din filme poate fi la fel de stranie, violenta sau dezgustatoare ca si cea imaginata, uneori, de scenaristii si regizorii peliculelor de cinema. Exemplele de mai jos sunt, credem, elocvente în acest sens.
Poltergeist sperie pâna si mortii!
Scenariul celebrei serii „Poltergeist” e construit în jurul unor evenimente terifiante, care se pot întâmpla daca oamenii savârsesc greseala de a tulbura linistea raposatilor. În timpul realizarii primului film din serie, producatorii au neglijat însa tocmai acest aspect. De pilda, la macabra scena în care actrita Jobeth Williams e aruncata într-o groapa cu noroi, plina de schelete, echipa de productie s-a gândit sa economiseasca bugetul si sa dea si un aer de autenticitate, asa ca a apelat la schelete reale, în locul unora din material plastic. Actrita nu a stiut acest lucru decât dupa filmarea scenei, când Steven Spielberg i-a destainuit adevarul. Williams a avut un soc si s-a gândit serios sa abandoneze acest proiect, de teama ca vor urma alte scene si mai „realiste”…
Totul pentru autenticitate
Daniel Day-Lewis e cunoscut, la Hollywood, pentru fanatismul cu care se dedica rolurilor sale. Când a interpretat un personaj aflat în scaunul cu rotile, în „Piciorul meu stâng”, el s-a ranit, intentionat, la picioare, pentru a nu mai putea merge, si a cerut echipei de filmare sa-l hraneasca doar cu lingurita. Când a jucat rolul lui Gerry Conlon din „În numele tatalui”, s-a supus unor interogatorii reale, cu politisti adevarati si a pierdut 14 kg, traind exclusiv cu ratii de detinut. Implicarea lui a mers putin prea departe la „Bandele din New York”. Cameron Diaz, Leonardo DiCaprio si ceilalti actori obisnuiau sa se îmbrace cu paltoane calduroase între scenele turnate pe un frig patrunzator. Daniel Day-Lewis a refuzat categoric acest lucru, pretinzând ca pe la 1800 nu existau asemenea paltoane, si a ramas într-un simplu pardesiu subtire. Efectul? S-a îmbolnavit de pneumonie galopanta si a fost la un pas de moarte!
Un cosmar numit „Apocalipsul, acum”
Capodopera lui Francis Ford Coppola, „Apocalipsul, acum” ramâne nu doar un film legendar, dar si o amintire total neplacuta pentru cei ce au participat la realizarea lui. Cosmarul a început când Coppola a decis sa nu turneze pelicula pe un platou de filmare, ci într-o jungla reala din Filipine. Problemele nu au întârziat sa apara. Tigrii misunau pe lânga echipa de filmare, dictatorul Ferdinand Marcos a confiscat doua dintre elicopterele folosite în filme. Conditiile climatice extreme au distrus o multime de echipamente valoroase. Ca tacâmul sa fie complet, Coppola a filmat în detaliu sacrificarea, cu maceta, a unui bivol salbatic, atragând criticile vehemente ale activistilor pentru protectia animalelor. Iar necazurile nu s-au oprit aici: Marlon Brando a refuzat sa joace cum îi cerea regizorul, facând rolul dupa cum i s-a nazarit (si trebuie sa recunoastem, a jucat extraordinar!), Martin Sheen a facut un infarct, la 36 de ani si însusi regizorul a suferit o cadere nervoasa, ducând cu mare greutate la bun sfârsit filmul.
Sadicul Hitchcock
Alfred Hitchcock si-a cucerit renumele de „maestru al suspansului”, fiind unul dintre cei mai macabri, mai inovativi si mai fermi regizori din toate timpurile. Pelicula „Pasarile”, realizata în 1963, e un exemplu remarcabil pentru modul în care maestrul întelegea genul horror. Dar, dincolo de scene, o alta forma de horror avea loc si pe platourile de filmare. Regizorul facuse o obsesie pentru Tippi Hedren. Dupa ce o vazuse într-o reclama Hitchcock se îndragostise instantaneu de ea si de aceea i-a încredintat rolul principal în „Pasarile”.
Frumoasa blonda i-a refuzat însa avansurile, ceea ce a declansat o criza de furie, Hitchcock amenintând-o ca, prin relatiile pe care le are, îi poate ruina cariera hollywoodiana. Si mânia lui nu s-a oprit aici. În timpul uneia dintre ultimele scene ale filmului, actritei i se promisese ca va fi atacata de pasari mecanice, iar asaltul va dura doar putin. Dar, când a ajuns la studio, asupra ei au fost asmutite, din custi, zeci de ciori, corbi si pescarusi, care au ciupit-o de-a binelea, pâna a sângerat. Îngrozita, în pragul isteriei, ea a fost dusa direct la doctor, dar a trebuit sa repete scena, iar si iar, timp de cinci zile la rând, pentru ca sadicul Hitchcock sa fie multumit de rezultat.
Viata bate filmul
Werner Herzog e unul dintre cei mai reputati regizori contemporani. Indiferent ca a fost vorba de filme, de documentare sau de scurt-metraje, se pare ca în tot ce a realizat Herzog a existat un dram de nebunie. Pe platoul de la „Si piticii au început de mici”, unul dintre pitici a fost lovit de o masina, scapând cu rani minore. Acelasi pitic avea sa ia foc, din greseala, în timpul filmarii unei scene. Enervat, Herzog le-a promis piticilor ca, daca vor fi mai atenti si nu se vor mai accidenta, la sfârsitul filmarilor el va sari pe un cactus. Ceea ce a si facut. În 1976, un mare vulcan de pe insula Guadeloupe a început sa erupa. Întreaga insula a fost evacuata. Herzog a vizitat locurile si a ramas asa de impresionat încât a decis sa filmeze documentarul La Soufriere. Spre norocul lui, a gasit pe insula un batrân care nici în ruptul capului n-a vrut sa plece. Herzog a filmat personal, timp de o jumatate de ora, printre explozii, nori sulfurosi si bulgari de lava topita aruncati în aer de exploziile violente, marturia emotionanta a batrânului, conceptia acestuia despre lume si viata. Firea flegmatica a lui Herzog nu s-a dezmintit nici în timpul unui interviu în aer liber, luat de realizatorul britanic Mark Kerkmode. La un moment dat, un tragator necunoscut l-a împuscat pe Herzog în stomac, cu un pistol cu aer comprimat, dar regizorul a continuat sa acorde interviul, desi începuse sa sângereze!
GABRIEL TUDOR
Comentarii