O enuntare inspirata a lui Aristotel defineste batrânetea ca o „boala naturala”. Celulele îmbatrânesc si mor, pentru ca sunt programate sa faca acest lucru, ele putând sa se divida doar de un numar limitat de ori, limita care este programata genetic.
Numarul de celule de la nivelul ficatului, creierului, rinichilor, testiculelor si ovarelor scade semnificativ pe masura ce corpul îmbatrâneste, dar majoritatea functiilor se mentin la un nivel satisfacator, deoarece organele încep cu o capacitate considerabil mai mare decât ar fi avut nevoie, detinând asa-numita rezerva functionala.
Desi îmbatrânirea este un proces natural ireversibil, universal, continuu si dinamic, oamenii de stiinta de la Universitatea Stanford din Statele Unite au descoperit ca îmbatrânirea are un caracter mult mai aleatoriu decât se presupunea anterior, facându-si aparitia în zone diverse ale corpului si în momente diferite, posibil cu mult înainte de a ne gândi macar la ea.
Îmbatrânirea „este, totodata, ceva personal, ceva ce are loc la un nivel molecular unic în interiorul fiecaruia dintre noi, iar procesul se poate afla partial sub controlul nostru. Odata ce cunoastem modul în care ne îmbatrânesc organele am putea fi capabili sa frânam sau sa acceleram acest proces, în functie de modul în care traim”, se arata în textul referitor la aceasta cercetare.
Cu ajutorul biologiei moleculare avansate, a geneticii si a „big data” (volume mari de date) utilizate pentru a analiza probe de sânge prelevate de la subiecti umani, cercetatorii pot spune care dintre oameni sunt „batrâni la inima” sau „batrâni la creier”, ceea ce înseamna ca inimile lor, respectiv creierele par mult mai batrâne comparativ cu restul corpului, sau daca, din contra, sunt „tineri la creier”, cu un creier relativ mai tânar decât restul organelor.
În acelasi mod se poate constata ca unele persoane au muschi îmbatrâniti sau au ficatul tânar, iar orice organ poate fi primul care prezinta semne de îmbatrânire extrema.
În ceea ce priveste motivele care stabilesc rata de îmbatrânire biologica a unei persoane, savantii considera ca genele joaca un rol important. Exista tipuri de „gene de longevitate” care pot ajuta la protejarea oamenilor de factorii de stres proveniti din mediu, într-o anumita masura.
„Consecintele pentru sanatatea noastra sunt considerabile. În unul dintre cele mai ample studii realizate pe oameni pâna acum pe tema îmbatrânirii organelor, oamenii de stiinta de la Stanford au descoperit ca cei batrâni la inima sunt mult mai predispusi sa dezvolte insuficienta cardiaca decât altii, în timp ce aceia care sunt tineri la creier prezinta un risc cu aproximativ 80% mai mic de a dezvolta dementa la vârsta înaintata comparativ cu persoanele care au creiere (în stadiu) mediu sau sunt îmbatrânite”, se mentioneaza în studiu.
Rezultatele evidentiaza „cât de complicata este îmbatrânirea”, a declarat Hamilton Se-Hwee Oh, cercetatorul care a condus studiul în timp ce se afla la Universitatea Stanford. Aceste rezultate reprezinta, de asemenea, unele dintre primele si posibil cele mai prac-tice concluzii din cadrul stiintei care studiaza îmbatrânirea umana, transmite Xinhua/ Agerpres.
NICUSOR DINCA
Comentarii