Manuel I Comnenul a fost un împarat bizantin din secolul al XII-lea care a domnit într-un moment crucial de cotitura în istoria Bizantului si a Mediteranei.
Dornic sa-si readuca imperiul la gloria din trecut, ca mare putere a lumii mediteraneene, Manuel a dus o politica externa energica si ambitioasa. În acest proces, el a încheiat aliante cu Papa Adrian al IV-lea si cu Occidentul în plina revenire. A invadat regatul normand al Siciliei, desi fara succes, fiind ultimul împarat roman rasaritean care a încercat sa recucereasca vestul Mediteranei.
Trecerea celei de-a doua cruciade, potential periculoasa, prin imperiul sau a fost gestionata cu abilitate. Manuel a instituit un protectorat bizantin asupra statelor cruciate din Outremer.
Confruntându-se cu ofensivele musulmane în Tara Sfânta, el a facut cauza comuna cu Regatul Ierusalimului si a participat la o invazie combinata a Egiptului Fatimid. Manuel a remodelat hartile politice ale Balcanilor si ale Mediteranei de Est, plasând regatele Ungariei si Outremer (statele cruciate din Orientul Mijlociu) sub hegemonia bizantina si lansând campanii agresive împotriva vecinilor sai atât în vest, cât si în est.
Cu toate acestea, spre sfârsitul domniei sale, realizarile lui Manuel în est au fost compromise de o înfrângere grava la Myriokephalon, care a rezultat în mare parte din aroganta sa de a ataca o pozitie selgiucida bine aparata.
Desi bizantinii si-au revenit si Manuel a încheiat o pace avantajoasa cu sultanul Kilij Arslan al II-lea, Myriokephalon s-a dovedit a fi ultimul efort nereusit al imperiului de a recupera interiorul Anatoliei de la turci.
Numit ho Megas („cel Mare”) de greci, Manuel apare ca erou al unei istorii scrise de secretarul sau, Ioan Kinnamos, în care i se atribuie toate virtutile. Manuel, care a fost influentat de contactul sau cu cruciatii occidentali, s-a bucurat de reputatia de „cel mai binecuvântat împarat al Constantinopolului” si în unele parti ale lumii latine.
Totusi unii istorici au fost mai putin entuziasti în ceea ce îl priveste, afirmând ca marea putere pe care a exercitat-o nu a fost realizarea sa personala, ci a dinastiei Comnenilor, pe care o reprezenta. Mai mult, s-a mai sustinut ca, întrucât puterea imperiala bizantina a scazut catastrofal dupa moartea lui Manuel, este firesc sa cautam cauzele acestui declin în domnia lui.
GABRIEL TUDOR
Comentarii