Hipertensiunea arteriala cea mai frecventa boala cardiovasculara

           În societatea contemporana, hipertensiunea arteriala a devenit o importanta problema de sanatate, fiind cea mai frecventa boala cardiovasculara. Numarul cazurilor de hipertensiune arteriala variaza între 5 si 10 la suta în tarile subdezvoltate si 10 si 20 la suta în tarile industrializate.

           În societatea contemporana, hipertensiunea arteriala a devenit o importanta problema de sanatate, fiind cea mai frecventa boala cardiovasculara. Numarul cazurilor de hipertensiune arteriala variaza între 5 si 10 la suta în tarile subdezvoltate si 10 si 20 la suta în tarile industrializate.Raspândirea bolii pe glob este inegala, fiind influentata de conditiile economice si sociale, de mediul geografic, compozitia solului si a apei potabile, traditii alimentare si culinare etc.
           În România, hipertensiunea arteriala cronica apare de obicei dupa vârsta de 30 de ani, frecventa ei crescând o data cu vârsta. Incidenta bolii este relativ echilibrata între cele doua sexe pâna la vârsta de 60 de ani, dupa care creste la femei. Studiile epidemiologice evidentiaza faptul ca prevalenta hipertensiunii arteriale este în jur de 20 la suta între 40 si 60 de ani, de 28 la suta între 25 si 65 de ani si de peste 46 la suta peste vârsta de 65 de ani, cu predominanta moderata la femei. În ceea ce priveste mortalitatea prin hipertensiune arteriala, aceasta a crescut de la 72 la 100000 de locuitori în 1980 la aproape 95 la 100000 locuitori în 1999. Decesul în cazul unui bolnav hipertensiv se datoreaza cel mai frecvent complicatiilor cerebro-vasculare care sunt direct proportionale cu valorile tensiunii arteriale. S-a constatat însa ca riscul aparitiilor complicatiilor apar si la persoanele cu cresteri modeste ale valorilor hipertensiunii arteriale, ceea ce a dus la o reconsiderare a valorilor normale ale tensiunii arteriale.
          
          Ce înseamna hipertensiunea arteriala?
          
           Conform definitiei elaborate în 1999 de Organizatia Mondiala a Sanatatii, în colaborare cu Societatea Internationala de Hipertensiune, hipertensiunea arteriala este o crestere constanta a tensiunii arteriale sistolice (peste 140 mmHg) si/sau a tensiunii arteriale diastolice (peste 90 mmHg) la persoanele fara tratament antihipertensiv, deci în mod normal sanatoase.
           Valorile tensiunii arteriale sunt însa strâns corelate cu riscul de boala cardiovasculara si, de aceea, definirea hipertensiunii arteriale (sau a tensiunii arteriale crescute) este considerata arbitrara, motiv pentru care, la definitie s-a adaugat o clasificare a hipertensiunii în raport cu diferitele nivele ale valorilor tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Iata cum arata acest ghid:u Tensiune arteriala optima: 120/80 mmHgu Tensiune normala: 130/85 mmHgu Tensiune arteriala înalt-normala: între 130-139/85-89 mmHgu Hipertensiune de gradul 1 (usoara): între 140-159/ 90-99 mmHgu Hipertensiune arteriala de granita: între 140-159/90-94 mmHgu Hipertensiune de gradul 2 (moderata): între 160-179/100-109 mmHgu Hipertensiune arteriala de gradul 3 (severa): 180/110 mmHg Hipertensiunea arteriala de granita se refera la cresteri intermitente ale tensiunii arteriale, perioadele de normalitate alternând cu perioade de cresteri la limita superioara a normalitatii a tensiunii. Specialistii în cardiologie considera ca aceasta situatie nu trebuie neglijata, preferabila fiind o supraveghere medicala de minimum 6 luni, timp în care cea mai importanta masura terapeutica se bazeaza pe schimbarea stilului de viata a persoanei în cauza.
          
          Masurarea tensiunii arteriale
          
           Masurarea tensiunii arteriale, fie ca se face la un cabinet medical, dar mai cu seama daca se efectueaza la domiciliu folosind tensiometrul clasic (cu mercur) sau variantele mai „moderne” de aparate (cu baterii, cu afisaj electronic etc.) trebuie sa tina seama de câteva reguli esentiale, care permit obtinerea unor rezultate cât mai aproape de realitate si, implicit, concludente. În numeroase cazuri, bolnavii cu hipertensiune arteriala, aflati sub tratament prescris de medic, sunt sfatuiti „sa-si monitorizeze tensiunea” la domiciliu (sa-si masoare tensiunea zilnic sau de mai multe ori pe zi) si sa dozeze medicamentele în functie de valorile constatate, evident conform unei scheme prestabilite de cardiolog. Din nefericire, uneori valorile tensiunii arteriale determinate la domiciliu (de catre bolnav sau de unul din membrii familiei acestuia) pot fi eronate din cauza nerespectarii regulilor minime privind conditiile de masurare a tensiunii arteriale. Vom enumera câteva dintre regulile la care ne referim:o Masurarea tensiunii arteriale trebuie sa se faca dupa 5 minute de repaus (asezat pe scaun sau pe pat în pozitie semilungita – sprijinit, de exemplu, de o perna);o Bratul trebuie sa fie ridicat la nivelul inimii;o La vârstnici, diabetici si persoanele cu alte afectiuni asociate cu hipotensiune în pozitie ortostatica (tensiune mica în pozitie verticala), tensiunea arteriala se masoara în picioare, imediat si dupa 2 minute de stat în aceasta pozitie; o Nu se consuma cafea timp de o ora înaintea examinarii;o Nu se fumeaza cu minimum 15 minute înaintea masuratorii;o Nu se folosesc în prealabil energizante sau medicamente decongestionante (cum ar fi picaturile nazale);o Pentru a fi cât mai pertinenta, exami-narea se face de doua ori, la distanta de minimum 5 minute;o Initial, se determina tensiunea arteriala la ambele brate; daca tensiunea difera, se foloseste bratul cu tensiunea arteriala cea mai mare;o Daca se constata o tensiune arteriala neasteptat de mare (în special la persoane sub 30 de ani), se determina valorile tensiunii arteriale si la membrele inferioare.