Pentru majoritatea persoanelor notiunea de post este asociata aproape automat cu recomandarea pe care multe religii o fac cu privire la practicarea unei perioade de restrictie sau de abstinenta, mai ales de ordin alimentar. Si nu gresesc pentru ca postul are fara îndoiala o componenta spirituala, macar si pentru simplul fapt ca impune un exercitiu de vointa, de autocontrol si de învingere a instinctelor primare.
Pentru majoritatea persoanelor notiunea de post este asociata aproape automat cu recomandarea pe care multe religii o fac cu privire la practicarea unei perioade de restrictie sau de abstinenta, mai ales de ordin alimentar. Si nu gresesc pentru ca postul are fara îndoiala o componenta spirituala, macar si pentru simplul fapt ca impune un exercitiu de vointa, de autocontrol si de învingere a instinctelor primare. Dar, totodata, postul are si valoare medicala deoarece reprezinta factorul cel mai la îndemâna de dezintoxicare a organismului, de relaxare si repaos al aparatului digestiv. Este de altfel o metoda de terapie veche „de când lumea”, bine cunoscuta si, de ce sa nu recunoastem, foarte eficienta. Din punct de vedere medical, se recomanda o zi pe saptamâna de post complet (fara mâncare, bauturi alcoolice, fumat si activitate sexuala), precum si alegerea a doua perioade mai lungi într-un an (de circa o luna fiecare) în care e bine sa se consume numai legume, fructe, seminte oleaginoase, pâine integrala, germeni de grâu, fulgi de ovaz, soia si miere în loc de zahar. Sarea trebuie si ea exclusa pe cât posibil, legumele fiind în masura sa asigure organismului, prin continutul lor, cantitatea de clorura de sodiu necesara. Aceste zile si perioade mai lungi de post sunt metode ideale în primul rând de pastrare a sanatatii, dar si de refacere a acesteia. În cazul persoanelor cu debilitate fizica ori suferinde de anumite boli ale sistemului cardio-vascular, renal, cancer, boli infectioase febrile, boli grave de nervi etc., oportunitatea practicarii postului (si mai ales a duratei) trebuie hotarâta de medic.
Postul terapeutic
În consonanta cu medicina traditionala, multi medici sunt adepti ai „postului terapeutic”, dar insista asupra necesitatii supravegherii permanente a cazului de catre un specialist în medicina alopata. Fara nici o îndoiala, pentru a nu deveni periculos, postul terapeutic are nevoie de o îndrumare si de niste principii care trebuie bine cunoscute si corect urmate. O atentie deosebita trebuie acordata în special postului complet extins pe o durata mai lunga, în care hrana este exclusa total, fiind admisa doar apa obisnuita sau asa-numita apa de zarzavat. Se merge pe ideea ca organismul trebuie lasat sa se vindece singur si nu cu medicamente (produse chimice), ca acesta are nevoie sa fie lasat sa-si focalizeze întreaga energie de care dispune catre vindecarea zonei bolnave. Totul porneste de la observatia de bun simt ca, în mod instinctiv, când suntem bolnavi nu simtim nevoia sa mâncam. Este un mijloc de aparare a organismului care, prin odihna, relaxare si implicit eliminarea toxinelor acumulate, îsi usureaza lupta cu boala.
Apa de zarzavat se prepara din frunze fragede de varza, urzici, papadie, morcovi, telina, pastârnac, cartofi (orice alte legume), taiate marunt si puse într-un vas cu apa. La acestea se pot adauga câteva coji de oua foarte bine spalate. Toate sarurile solubile si vitaminele trec în apa. Din acest preparat care se pastreaza la rece se bea zilnic apa si se completeaza în schimb cu alta pâna când consideram ca puterea zarzavaturilor s-a epuizat. Daca se posteste cu o astfel de apa, senzatia de foame dispare, somnul se instaleaza mai usor fiind mai odihnitor si regenerator, iar tranzitul intestinal este mentinut în limite normale. În cazul în care postul este total si nu se bea decât apa obisnuita, se poate întâmpla ca în colon sa se acumuleze materie reziduala (fecala) si sa formeze „un dop” greu de eliminat si dureros. Solutia consta în spalarea colonului cu ajutorul unor clisme periodice de evacuare a materiei reziduale.
Cât timp poate dura un post terapeutic? Este demonstrat ca omul (desi depinde de la individ la individ) poate sa traiasca 100 de zile fara sa manânce, dar 60 de zile sunt socotite de adeptii postului terapeutic complet ca reprezentând durata maxima necesara aparitiei primelor semne de însanatosire. Revenim asupra precizarii ca practicarea acestei modalitati de tratament prin post complet trebuie sa fie supravegheata de un medic care urmareste în timp principalii „indicatori” de functionare a organismului si sesizeaza eventualele tulburari de tensiune, ameteli, senzatia de epuizare majora etc. Când bolnavul nu se poate obisnui cu tratamentul deosebit de sever datorat abstinentei alimentare, se recomanda de obicei o cura de post cu întreruperi (trei zile de post, alternate cu doua zile de alimentatie usoara).
Pro si contra cartilajului de rechin
Remediu terapeutic cu o tenta „exotica”, cartilajul de rechin (tesut elastic dur...
Comentarii