Christina (18 decembrie 1626 – 19 aprilie 1689) a fost membra a Casei Vasa si regina a Suediei de drept propriu din 1632 pâna la abdicarea sa în 1654. Regina suedeza este amintita ca fiind una dintre cele mai erudite femei din secolul al XVII-lea. Era pasionata de carti, manuscrise, picturi si sculpturi.
Cu interesul ei pentru religie, filozofie, matematica si alchimie, ea a atras multi oameni de stiinta la Stockholm, dorind ca orasul sa devina „Atena Nordului”.
Cheltuielile somptuoase ale Christinei au împins statul periculos de aproape de faliment, declansând tulburari publice din cauza dificultatilor financiare rezultate. Ea a provocat un scandal când a decis sa nu se casatoreasca si când s-a convertit la catolicism în secret la Bruxelles si în public la Innsbruck.
Regina a renuntat la tron în favoarea varului sau, Carol Gustav, si s-a stabilit la Roma. Papa Alexandru al VII-lea a descris-o pe Christina ca fiind „o regina fara regat, o crestina fara credinta si o femeie fara rusine.”
Cu toate acestea, ea a fost oaspetele a 5 papi consecutivi si este una dintre putinele femei înmormântate în Grotele Vaticanului. Planul ei de a se converti la catolicism nu a fost singurul motiv al abdicarii sale, deoarece exista o nemultumire tot mai mare fata de modul ei arbitrar de a conduce si de stilul ei risipitor.
Christina a abdicat de la tron la 6 iunie 1654, iar în timpul ceremoniei de abdicare de la Castelul Uppsala a purtat însemnele sale regale, care i-au fost îndepartate în mod ceremonial, unul câte unul.
Prim-ministrul Per Brahe, care trebuia sa îndeparteze coroana, nu s-a miscat, din cauza emotiei, asa ca regina a trebuit sa si-o scoata ea însasi.
Îmbracata într-o rochie simpla de tafta alba, a tinut un discurs de adio cu o voce sovaitoare, a multumit tuturor si a lasat tronul lui Carol al X-lea Gustav, care era îmbracat în negru.
Per Brahe a simtit ca ea „statea acolo, frumoasa ca un înger”. Carol Gustav a fost încoronat mai târziu în acea zi. Christina a parasit tara dupa câteva zile, pentru a se stabili la Roma, oras unde a si murit, peste trei decenii si jumatate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii