In ultimul timp buletinele de stiri ne înfatiseaza noi subiecte de senzatie. Copii batuti, maltratati, violati sau chiar ucisi. Si nu de catre cine stie ce dezaxati ci de cei care le-au dat nastere, de cei binecuvântati de Dumnezeu sa-i apere si sa-i iubeasca.
Ne îngrozim, ne întristam, chiar ni se strecoara lacrimi în ochi si ne întrebam cum este posibil. Cum pot fi numiti acesti parinti? Oameni, desigur, nu. Animale… Nu cunosc animale care sa-si violeze sau sa-si ucida puii. În alte tari exista telefoane gratuite la care copiii pot suna în cazul în care sunt batuti sau simplu stresati, enervati. Copii care-si reclama parintii pentru ca le-au dat o palma, ca i-au închis în camera lor sa învete sau le-au interzis sa iasa la joaca. Copiii sunt tratati cu toata raspunderea si seriozitatea. Parintii au aflat ca nu sunt proprietarii copiilor lor si ca nu pot face uz de amenintarea „eu te-am facut, eu te omor!". Orice corectie aplicata parinteste se poate transforma dintr-o acuzatie intr-un rechizitoriu legal. La noi, copiii sunt aruncati în strada sa cerseasca, sunt obligati sa se prostitueze sau sunt violati de propriii parinti. Rudele stiu. Chiar si vecinii stiu. Poate stiu si cei care ar trebui sa vegheze la linistea comunitatii. Si? Legislatia nu-i obliga sa intervina. Nici nu-i pedepseste daca, prin neglijenta sau ignoranta lor, permit producerea unor drame. Si copiii, victime nevinovate si neputincioase ale haului din parintii lor în care ar fi trebuit sa existe sentimente, zac în spitale sau pe strazi sau chiar în cimitire. Uneori poate ei vad copii fericiti tinuti de mâna de parinti iubitori. Si se întreaba a cui este vina. De ce sunt osânditi sa traiasca în mizerie si suferinta. Parintii nu ti-i alegi. Ti se dau. Cineva spunea ca nu orice om merita sa devina parinte. Pentru a obtine un permis de conducere sau a profesa – nu numai în învatamânt – trebuie sa treci un test psihologic. Dar ca sa dai viata unui copil nu trebuie sa dovedesti ca esti constient de responsabilitatea care-ti revine. Atunci când concepi un copil nimeni nu te pune sa semnezi un act prin care sa te obligi sa respecti si sa te daruiesti cu multa afectiune botului plin de sperante ce, prin tine, paseste spre lumina, spre viata. Multi dintre copiii maltratati de parintii lor reusesc sa supravietuiasca dar viata lor devine sinonima cu a fura, a viola sau a ucide. Pentru ca ei nu înteleg sa respecte o societate careia nu i-a pasat de suferinta lor, caci parintii lor nu au fost pedepsiti. Pentru ca vor sa razbune suferintele si mizeriile îndurate în modul cel mai primitiv cu putinta, acela care l-au învatat în casa lor unde societatea nu putea intra. Vor fi ei scutiti de pedeapsa? Nu, si nici nu ar fi normal. Dar cum ramâne cu pedeapsa parintilor lor?
Ecaterina Batraneanu
Comentarii