Posta Britanica a introdus primul chiosc telefonic public, denumit K1, în 1921. Acesta era construit din sectiuni prefabricate din beton, avea o forma dreptunghiulara cu patru laturi, cu un acoperis piramidal si era surmontat de o sulita din fier forjat.
Districtele metropolitane din Londra, precum si Societatea civica din Birmingham si-au exprimat dezacordul si chiar s-au opus efortului Postei de a ridica chioscuri K1 pe strazi.
Pentru a reduce tensiunea, Royal Fine Art Commission a intervenit si s-a oferit sa organizeze un concurs pentru proiectarea unui nou chiosc. Organizatorii au invitat trei arhitecti respectati – Robert Lorimer, John Burnet si Giles Gilbert Scott – sa se înscrie, alaturi de proiectele Oficiului Postal si ale Societatii Civice din Birmingham.
Robert Lorimer era un arhitect scotian care proiectase Memorialul National de Razboi al Scotiei de la Castelul Edinburgh. John Burnet a proiectat multe cladiri prestigioase din Marea Britanie.
Giles Gilbert Scott a fost un cunoscut arhitect englez care a dat Marii Britanii multe dintre reperele sale populare, cum ar fi Biblioteca Universitatii Cambridge, Lady Margaret Hall si centrala electrica Battersea. Cea mai populara creatie a sa avea sa fie însa omniprezenta cabina telefonica rosie. Scott a proiectat o cutie dreptunghiulara cu patru laturi si un acoperis bombat. Fiecare latura era prevazuta cu arcade canelate la marginea exterioara, iar la baza exista un panou dreptunghiular gol. Deasupra, pe trei laturi ale chioscului, Scott a pus sase rânduri de trei geamuri dreptunghiulare mici de sticla, cu borduri interioare.
Peste corpul principal al chioscului se afla un antablament, retras de la fata chioscului si terminat cu o cornisa imitând o coroana. Cabina purta un panou telefonic dreptunghiular luminat, iar deasupra acestuia, pe frontoane, Scott a sculptat coroana Tudorilor.
Putini stiu însa ca acest design a fost inspirat în mare masura de mausoleul Elisei Soane, sotia lui Sir John Soane, din curtea bisericii Old St Pancras din Londra. Sir John Soane a fost unul dintre cei mai renumiti arhitecti ai vremii sale.
Când Eliza Soane a murit, în 1815, Sir John a înmormântat-o în curtea bisericii St Pancras Old Church si a construit un mormânt deasupra boltii. Proiectat de Sir John, mormântul cuprinde o structura centrala în forma de cupola sustinuta de patru piloni cu panouri, cu capiteluri ornamentale si patru coloane decorate într-un stil creat de Soane.
Sir Giles Gilbert Scott cunostea bine acest mormânt, pentru ca devenise administrator al muzeului lui Sir John Soane.
Designul lui a fost bine primit de Posta Britanica. Giles Gilbert Scott a dorit initial ca noua cabina, numita K2, sa fie vopsita în argintiu, cu un interior albastru-verde, dar Oficiul Postal General a ales culoarea rosie.
Aproximativ 1.700 de cabine au fost produse si instalate, majoritatea în jurul Londrei, înainte ca Posta Britanica sa îsi dea seama ca de fapt K2 era prea mare si prea costisitoare pentru a fi produsa în mii de exemplare. În 1929, la cinci ani de la introducerea K2, Giles Gilbert Scott a produs un design revizuit, K3, care era similar cu K2, dar mai mic si cu un stil arhitectural mai putin clasic.
Designul chioscului telefonic a continuat sa evolueze, dar structura a ramas aceeasi – o cutie dreptunghiulara cu un acoperis în forma de cupola. De-a lungul anilor, cabina telefonica a devenit o emblema culturala britanica si înca mai exista sute de cabine telefonice în toata Marea Britanie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii