În noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. au avut loc doua evenimente importante în bazinul mediteranean. Unul a creat istoria, celalalt a sters-o. În acea noapte, în orasul Pella, capitala vechiului regat grec al Macedoniei, sotia regelui Filip al II-lea a dat nastere unui baiat.
Acest copil avea sa creeze, ani mai târziu, unul dintre cele mai mari imperii ale lumii antice, rescriind istoria unei mari parti din Europa, Asia si Africa de Nord-Est. El a fost Alexandru cel Mare.
Celalalt eveniment a fost mai prozaic: un piroman a dat foc unui templu. Acel templu, însa, nu era un templu obisnuit, ci unul dintre cele mai mari temple care au existat vreodata – considerat în ultimii doua mii de ani de catre calatori si cercetatori ca fiind una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.
Dedicat zeitei Artemis, templul era situat în apropierea orasului antic Efes (astazi Selçuk, în Turcia). Structura colosala avea peste 100 de metri lungime si 50 latime. Coloanele sale periferice se ridicau la 40 de metri înaltime, în rânduri duble care formau un pasaj ceremonial larg în jurul corpului central, care adapostea imaginea de cult a zeitei.
În acea noapte, în timp ce regatul Macedoniei se bucura de nasterea noului lor print si viitor rege, la cinci sute de kilometri departare, dincolo de Marea Egee, un individ umil pe nume Herostratus si-a propus sa îsi lase amprenta în istorie.
A intrat în Templul lui Artemis si i-a dat foc. Interiorul din lemn al edificiului, în special grinzile, statuia lui Artemis si mobilierul au fost rapid cuprinse de flacari, iar în dimineata urmatoare tot ce a ramas în picioare erau 36 de coloane de marmura înnegrite si o ruina în flacari.
Herostratus a fost arestat imediat, iar dupa ce a fost torturat a marturisit ca daduse foc templului în încercarea de a-si imortaliza numele în istorie. Autoritatile din Efes nu numai ca l-au executat pe Herostratus, dar au interzis oricui sa-i mai mentioneze numele, condamnându-l astfel la obscuritate eterna – exact opusul a ceea ce Herostratus dorea.
Multi istorici, precum Cicero si Plutarh, au continuat sa onoreze decretul, suprimând mentionarea numelui piromanului, dar unii scriitori timpurii încalcasera deja ordinul.
Prima lucrare existenta care îl mentioneaza pe Herostratus este „Geographica” a eruditului grec Strabon (64 î.Hr. – 24 d.Hr.). Istoricul roman din secolul I, Valerius Maximus, îl mentioneaza din nou pe Herostratus cu numele. Eseul sau intitulat „Din apetit pentru glorie” citeaza cazul lui Herostratus ca exemplu de urmarire a faimei negative printr-un act criminal. Numele lui Herostratus continua sa apara în cartile de istorie de-a lungul secolelor.
Dupa actul sacrilegiu al lui Herostratus, cetatenii au construit un templu si mai magnific în locul celui distrus. La un moment dat, însusi Alexandru s-a oferit sa plateasca pentru reconstructia templului cu conditia ca lucrarea sa îi fie atribuita printr-o inscriptie. Dar efesenii l-au refuzat cu tact, spunând „ca nu se cuvine ca un zeu sa ofere temple în onoarea zeilor”.
Acest templu a rezistat timp de 600 de ani înainte de a fi distrus de goti, un trib est-germanic, în secolul al III-lea. Pietrele din templul prabusit au fost duse si folosite la construirea altor cladiri. Unele dintre coloanele de marmura din Hagia Sophia, precum si câteva statui si alte elemente decorative din Constantinopol au apartinut initial templului lui Artemis.
GABRIEL TUDOR
Comentarii