Judecand dupa numeroasele dovezi de amicitie reciproca facute, de-a lungul vremii, de popoarele american si francez, am putea crede ca relatia dintre acestea a fost mereu numai lapte si miere. Si totusi candva, la finele secolului XVIII, proaspat infiintatele State Unite si Franta revolutionara s-au aflat intr-un asa-numit „cvasirazboi”.
In 1783, dupa sapte ani de razboi contra Marii Britanii, Statele Unite, sprijinite militar de regele Frantei, si-au castigat independenta. Una dintre primele masuri ale noii natiuni a fost incheierea unui tratat de prietenie si alianta cu Franta. Dar, in 1789, poporul francez, imboldit, in parte, de succesul rebeliunii coloniale americane, a rasturnat monarhia, instaurand republica. Noul stat francez a intrat rapid in conflict cu britanicii, iar guvernul sau revolutionar si-a trimis ambasadorul, un anume Charles Genet, in America, sa ceara sprijin in razboi, potrivit tratatului. Insa, in loc sa-l intalneasca pe presedintele Washington la Philadelphia, Genet a debarcat in Carolina de Sud si a inceput sa recruteze marinari americani ca… pirati contra britanicilor.
Conducerea Statelor Unite s-a considerat prea slaba pentru a se implica intr-un razboi european si a privit actiunile lui Genet cu groaza, temandu-se ca ele vor declansa un nou conflict cu britanicii. Ca atare, in 1795, George Washington a dat, oficial, o „proclamatie de neutralitate”, afirmand ca SUA nu vor sprijini niciuna dintre tabere si vor continua sa faca negot cu amandoua.
In momentul in care Washington, dornic sa nu trezeasca furia britanicilor, a semnat si un tratat comercial prin care acorda navelor britanice privilegii speciale, guvernul revolutionar francez a considerat America adversar si a cerut piratilor francezi sa atace navele comerciale americane. Pe fondul acestor tensiuni a fost ales presedinte, in 1797, John Adams, care a solicitat francezilor sa inceteze aceste acte ostile. Raspunsul a venit un an mai tarziu, cand ministrul de Externe francez, controversatul Talleyrand, a trimis trei emisari in America si care au cerut mai intai sa li se plateasca, pentru stapanul lor, o mita consistenta.
Cand cererile lor au fost date in vileag, opinia publica americana a fost oripilata, iar Adams a cerut Congresului finantare suplimentara pentru construirea de 12 nave de razboi, capabile sa faca fata piratilor francezi.
Solicitarea lui a fost salutata cu bucurie, americanii lansand sloganul „Milioane pentru aparare, dar niciun cent pentru tribut”. Cum confruntarile armate erau tot mai dese, a fost chemat, de la pensie, generalul si fostul presedinte Washington, pentru a prelua comanda armatei si a o pregati pentru un eventual razboi cu Franta. In urmatoarea perioada, piratii si Marina oficiala franceza au capturat peste 2.000 de nave comerciale americane, in vreme ce americanii au capturat 85 de nave de razboi franceze. Acest „cvasirazboi” a incetat doar atunci cand la Paris puterea a fost preluata de Napoleon, in noiembrie 1799.
Dornic sa cucereasca Europa, viitorul imparat nu avea niciun interes sa se incurce cu americanii si de aceea a semnat cu ei o conventie de neutralitate. Mai mult, avand nevoie de bani pentru a-si finanta razboaiele continentale, Napoleon a vandut americanilor Louisiana, fapt care a dublat suprafata Statelor Unite, dand un avant considerabil dezvoltarii economiei acestei tari. Pe tot parcursul secolului XIX, America nu va mai intra niciodata in vreo alianta militara cu alta tara.
GABRIEL TUDOR
Comentarii