Omenirea a cunoscut cataclisme devastatoare, care i-au influentat soarta mai mult poate decât toate razboaiele si conflagratiile declansate vreodata de pamânteni. Fara sa luam in considerare evenimente ce tin mai degraba de mitologie, precum Potopul sau disparitia Atlantidei, se stie astfel ca epoca de aur a Atenei antice a fost intrerupta brusc de o epidemie de ciuma caruia i-a cazut victima insusi Pericle, ca puterea militara a Spartei a decazut in urma unui devastator cutremur, ca temuta „ciuma neagra” a secerat, intre 1347-1350 zeci de milioane de vieti, aruncând Europa in haos, ca si epidemia de gripa spaniola din timpul primului razboi mondial. Un capitol aparte in aceasta privinta il ocupa eruptiile vulcanice, responsabile si ele, dupa cum vom vedea in rândurile ce urmeaza, de trasformari profunde in viata si activitatea oamenilor de pe toate meridianele si din toate timpurile.
Desi majoritatea vulcanilor activi se afla in regiuni izolate, in cine stie ce colt indepartat al planetei, departe de orice asezare umana, altii, precum Etna, din Sicilia, au devenit chiar obiective turistice, vizitatori de pretutindeni venind sa vada superbul spectacol oferit de trombele de lava incandescenta ce se inalta sute de metri spre cer. Nimeni nu stie când se va produce urmatoarea eruptie devastatoare, dar vulcanologii sunt de acord sa constate ca o asemenea eruptie ar putea afecta Sicilia, sudul Italiei si chiar Grecia. Faptul nu ar fi fara precedent in regiunea mediteraneana, unde eruptiile petrecute de-a lungul mileniilor, au provocat pagube uriase si pierderi considerabile de vieti omenesti.
Atlantida sau Santorini?
Santorini este o mica insula vulcanica din Marea Egee, in largul coastelor grecesti, distrusa in jurul anului 1650 i.Chr., de ceea ce oamenii de stiinta considera sa fi fost cea mai devastatoare eruptie vulcanica din ultimii 10.000 de ani. Pornind de la aspectul actual al insulei, geologii au presupus ca, atunci când uriasul rezervor de magma aflat sub ea s-a golit, vulcanul Santorini a colapsat, lasând in urma o „caldare” adânca de 150 metri si cu o circumferinta de aproape opt kilometri! Valul tsunami provocat de explozie a maturat tarmurile Mediteranei rasaritene, distrugând toate asezarile umane si ucigând sute de mii de persoane.
Desi nu exista marturii istorice referitoare la aceasta eruptie devastatoare, este posibil ca descrierea potopului de cenusa fierbinte si a ploilor de pietre, din povestea Sodomei si Gomorei, sa fie o reminiscenta a calamitatii petrecute la Santorini, dupa cum mitul Atlantidei, relatat de Platon ar putea fi tot o trimitere la acest eveniment. Istoricii fac de asemenea legatura intre aceasta catastrofa de proportii si disparitia civilizatiei minoice. Aparuta pe insula Creta, civilizatia minoica a fost fara indoiala cea mai stralucita a timpului sau si fara indoiala ca eradicarea ei atât de brusca a reprezentat un mare pas inapoi pentru cultura antica, aruncând-o poate cu secole in urma si frânând puternic dezvoltarea civilizatiei umane in intregul bazin mediteranean.
Dar eruptia din 1650 i.Chr. nu a fost singura intâmplata aici, fiindca, pe la anul 167 al erei crestine un nou vulcan a inceput sa se formeze, pe Santorini, mai precis pe o insulita desprinsa din ea, Kameni. Acest vulcan a erupt de atunci de unsprezece ori, cel mai recent in 1950. Geologii cred ca si Santorini s-ar fi format, in mod similar, in caldarea unui vulcan care a erupt cu multe mii de ani in urma si prin urmare, vulcanul Kameni poate reprezenta si el cândva un pericol la fel de mare, pentru populatiile Mediteranei orientale.
Eruptia care a zguduit un imperiu
In dupa-amiaza zilei de 24 august 79 (se implinesc asadar chiar astazi 1927 de ani de la acest tragic eveniment), vulcanul Vezuviu incepea sa arunce spre cer un suvoi puternic de cenusa. A doua zi, vulcanul a erupt, ucigând toti locuitorii oraselor invecinate, Pompeii, Stabiae si Herculaneum. Pe atunci, Pompeii era o renumita statiune de vacanta, unde mii de cetateni romani bogati veneau sa scape de arsita si aglomeratia Capitalei. In acea amiaza de august, strazile din Pompeii erau foarte aglomerate, oamenii fie se plimbau, fie târguiau prin piete, fie petreceau pe la locante, fie se aflau la teatru.
Multi bogatasi se relaxau in luxoasele lor bai, dupa o zi caniculara, pentru a fi proaspeti si curati a doua zi. O zi care pentru ei n-avea sa mai vina niciodata… La un moment dat, un imens nor fierbinte s-a ridicat de deasupra Vezuviului si in câteva minute a cuprins Pompeii, socul termic si norii toxici ucigându-i aproape instantaneu pe toti oamenii aflati acolo. Când lava a inceput sa erupa, nori de cenusa s-au intins deasupra orasului Herculaneum, ingropând cladirile sub un strat de praf fierbinte gros de 25 metri!
Distrugerea a fost totala, astfel incât imparatul Titus a hotarât sa lase victimele ingropate sub stratul de lava si cenusa. Ruinele celor doua orase nu vor fi scoase la iveala decât dupa 1700 de ani, si abia atunci savantii vor intelege dimensiunea dezastrului, care a reprezentat un mare soc pentru intreaga lume romana.
Anul fara vara
Eruptia vulcanului indonezian Tambora, la 5 aprilie 1815, a fost una dintre cele mai puternice din toata istoria cunoscuta. Eruptia propriu-zisa a provocat 83.000 de victime in Indonezia, unde nu a mai crescut iarba timp de cinci ani. Tromba de gaze sulfuroase declansata cu acest prilej a ajuns la o inaltime de 40 km si a generat o veritabila perdea de cenusa, care a obturat lumina si caldura primita de la Soare. Ca urmare, primavara si vara acelui an au fost, in toata emisfera nordica, foarte reci, cu ninsori si geruri in luna iulie!
In multe regiuni, din cauza recoltelor slabe s-a declansat foametea si s-au iscat tulburari sociale in Brazilia, Franta si Elvetia, unde guvernul a declarat starea de urgenta. Zeci de mii de oameni au murit iar in America s-a declansat un adevarat exod spre pamânturile manoase din sud.
De zece mii de ori mai puternica decât bomba de la Hiroshima
Cea mai distrugatoare eruptie vulcanica din timpurile moderne s-a produs pe 26 august 1883, tot in Indonezia, la Krakatoa. Vulcanul de pe aceasta insula a distrus, printr-o explozie auzita la mii de kilometri departare, doua treimi din insula. Norii de cenusa s-au ridicat la 20 kilometri inaltime si timp de câteva zile, pe o raza de câteva sute de kilometri, a fost intuneric bezna, caci nu s-a mai putut vedea Soarele. Valul tsunami a ucis zeci de mii de oameni pe insulele apropiate, aruncând pe uscat blocuri de coral cu greutati de peste 500 tone!
Timp de cinci ani, clima pe intregul glob a fost mai rece, temperaturile scazând cu câteva grade si inregistrându-se fenomene meteo extreme. Pe masura ce norii de sulf se ridicau, soarele a aparut locuitorilor din emisfera nordica mai intâi albastru, apoi verde, oferind un spectacol terifiant. Vulcanologii au estimat ca eruptia petrecuta la Krakatoa a degajat o energie de 200 de megatone, fiind adica de zece mii de ori mai puternica decât explozia de la Hiroshima. O asemenea eruptie, sustin ei, nu se produce decât o data la un mileniu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii