Japonia imperiala a fost condusa timp de 63 de ani de imparatul Hirohito, din epoca Showa. El a domnit de la 25 decembrie 1926 si pana la moartea sa (la 87 de ani), la 7 ianuarie 1989. Aceasta indelungata perioada cuprinde cea mai dura perioada din istoria imperiala japoneza, si anume al Doilea Razboi Mondial. Pana la inceputul anului 1945, Hirohito a crezut in victoria tarii sale, insa in cele din urma a acceptat capitularea. El nu a fost judecat pentru crime de razboi, precum alti lideri ai „Axei” Berlin-Roma-Tokyo.
Bushido, codul samurailor
Militarism si expansionism, iata caracteristicile Imperiului Japonez dinainte de al Doilea Razboi Mondial. Cand a preluat puterea Hirohito, Japonia era deja un stat dezvoltat. Iar dupa razboi, cu toate pierderile suferite, Japonia a ajuns a doua putere economica mondiala in timpul domniei sale. Desigur, biografia acestui suveran este fabuloasa, dar in acest context ne intereseaza doar perioada in care imparatul a fost pus in fata unor decizii istorice pentru natiunea sa, si anume ultima parte a razboiului.
Eforturile de razboi ale Japoniei au fost uriase, imparatul acceptand doi prim-ministri foarte activi, Kuniaki Koiso si Kantaro Suzuki, ultimul functionand pana la finele conflictului. „Spiritul de lupta al japonezului” nu a scazut nici dupa Batalia de la Saipan (iunie 1944), cand victoria americanilor a pus prima oara la indoiala capacitatea Japoniei de a face fata aliatilor. Acest gand al lui Hirohito s-a concretizat prin ordinul pe care l-a dat comandantilor militari si anume sa transmita civililor sa se sinucida dar sa nu fie luati prizonieri. Acest gest corespundea Codului Onoarei „Bushido”, al samurailor. Si, intr-adevar, dupa infrangerea de la Saipan s-au inregistrat peste o mie de sinucideri de pe „Banzai Cliff” (Stanca sinuciderii), in iulie 1944.
Atitudinea imparatului fata de bomba atomica a fost clara de la inceput. El s-a opus planurilor „F-go” si „Ni-go” de realizare a bombei atomice (de catre flota si respectiv armata regulata). Cu toate acestea, eforturile nipone de profil s-au oprit abia inainte de capitulare… La finele lui 1944, victoria aliatilor de la Leyte l-a ingrijorat profund pe imparat, care si-a chemat consilierii („Cei sase”) sa evalueze situatia militara. Unii istorici sustin ca la inceputul anului 1945, Hirohito ar fi putut lua o decizie care ar fi salvat zeci de mii de vieti nevinovate, prin capitulare. Numai ca unii consilieri sustineau lupta pana la ultimul om si, „Modelul celor 45 de ronini” (ronin este samuraiul fara stapan care-si face seppuku, caci nu mai are nici un tel). Aliatii i-au dat ultimatumul prin „Declaratia de la Postdam” (26 iulie 1945) privind predarea neconditionata. Imparatul iar a ezitat si numai cele doua bombe atomice (6 august Hiroshima si 9 august Nagasaki), coroborat cu declaratia de razboi a URSS (Stalin voia Manciuria) l-au determinat sa redacteze anuntul oficial al capitularii, pe care l-a citit la radio la 15 august 1945 (prima sa prezenta la „microfonul natiunii”).
Incidentul Kyujo
Cand s-a aflat ca fusese redactata capitularea, un grup de ofiteri superiori (din ministerul de razboi si Garda Imperiala) au incercat o lovitura de stat, si anume punerea sub arest la domiciliu a imparatului (in noaptea 14-15 august 1945). Insa o anume parte a Armatei Imperiale s-a opus, si atunci rebelii s-au sinucis.
PAUL IOAN
Comentarii