Cand Uniunea Sovietica a invadat Manciuria, in 1945, dupa bombardamentul atomic de la Hiroshima, Armata Rosie a recuperat un vehicul ciudat aflat in posesia japonezilor. Era un mic vehicul blindat in forma de toba circulara, cu spatiu suficient doar pentru o singura persoana. Aflat in prezent la Muzeul Tancurilor din Kubinka, regiunea Moscova, curiosul vehicul este denumit Kugelpanzer si este singurul exemplu cunoscut de „tanc cu bila”.
Se presupune ca acel Kugelpanzer ar fi fost fabricat de nazisti in Germania si, ceva mai tarziu, ar fi fost livrat Japoniei ca parte a programului de schimb de tehnologie al Germaniei. Armata japoneza l-a dus in Manciuria in timpul invaziei sale si a fost ulterior capturat de rusi.
Din cauza lipsei totale de documentatie despre Kugelpanzer (probabil inchise in arhivele militare din Moscova), nu putem decat sa speculam in ce scop a fost folosit acest vehicul ciudat. Kugelpanzerul are o inaltime de 1,5 metri si se deplasa pe role masive cu acelasi diametru ca si inaltimea vehiculului. Era manevrat de un singur militar, care statea pe o sa de tip motocicleta in interior. O mica fanta orizontala in partea din fata a vehiculului ii oferea pilotului doar un camp de vizibilitate ingust, iar o fanta sub vizor putea fi folosita pentru a trage cu o singura mitraliera.
Armura vehiculului are o grosime de numai 5 milimetri, ceea ce ar putea oferi protectie doar impotriva focurilor de arma de calibru mic. Chiar si motorul sau era slab – avand un singur cilindru in doi timpi care putea propulsa vehiculul cu o viteza de doar 8 km pe ora.
In partea din spate a tancului se afla o roata mai mica pentru directie si pentru a mentine vehiculul in pozitie verticala si stabila.
Constructia Kugelpanzerului il face sa fie un vehicul ofensiv inutil pe campurile de lupta ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, asa ca a jucat probabil un rol de recunoastere, cum ar fi observarea miscarilor inamicului, a pozitiilor de artilerie sau chiar instalarea de cabluri.
S-a sugerat ca Kugelpanzerul ar fi fost de fapt un vehicul sinucigas, menit sa loveasca in trupele si tancurile inamice si tocmai de aceea a fost trimis japonezilor, nefiind folosit de germani. De altfel, se cunoaste ca armata japoneza a apelat la o serie de arme sinucigase specializate, cum ar fi torpila cu echipaj Kaiten, unitatile de barci cu motor Shinyo si avioanele kamikaze.
O alta teorie este ca tancul a fost o arma de sprijin pentru infanterie, care putea traversa campul de lupta intr-un mod in care vehiculele blindate grele nu reuseau. Rotile mari ale vehiculului, greutatea redusa si centrul de greutate scazut sunt caracteristici excelente pentru a urca peste obstacole verticale si a traversa santuri.
Vehiculul a fost inventat inainte de razboi, probabil inca din Primul Razboi Mondial, cand capacitatea de a strabate craterele de obuze si campurile de lupta pline de transee era mult mai importanta decat viteza. Dar cand ritmul razboiului s-a schimbat in Europa, germanii si-au dat seama de inutilitatea proiectului si l-au expediat japonezilor.
Tancul in sine, pana de curand, a stat ascuns in spatele unui Tiger I. Vopseaua sa originala de culoare verde-oliv a fost acoperita cu un gri lucios, iar componentele sale interne, inclusiv motorul, au fost indepartate. Prelevarea de probe metalurgice este interzisa, astfel incat dupa mai bine de 75 de ani, nu se cunoaste materialul din care este confectionat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii