Erou al armatei franceze in ultima parte a "Razboiului de o suta de ani", cavalerul Gilles de Rays, avansat pentru bravura la rangul de maresal, a devenit ulterior unul dintre cei mai groaznici criminali din Franta. Acest ofiter superior a secondat-o pe eroina Jeanne d'Arc in multe actiuni victorioase, iar dupa razboi s-a retras in castelul sau pentru a incepe o inimaginabila viata de orgii si asasinate greu de descris in cuvinte. Desi exista si o teza contrarie, care afirma ca maresalul a fost victima unui complot clerical de defaimare, cronicile consemneaza procesul sau si recunoasterea multor acuzatii.
Diavolul si "Barba albastra"
Nascut in 1404 la Anjou, Gilles de Rays a avut o copilarie zbuciumata. A ramas orfan de la unsprezece ani si a fost adoptat de unchiul sau, Jean de Craon – care apoi avea sa-i lase o avere colosala, fapt care-i va permite o viata de desfrau. Moartea tatalui sau l-a zdruncinat cel mai puternic, acesta murind sub ochii copilului, sfasiat de un mistret. Se pare ca Gilles suferea de epilepsie, boala pe care a ascuns-o pe cand era la razboi. Pe acest fond psihologic labil, se produce in viata sa o deviere mistica foarte periculoasa. Unii apropiati sustin ca incepuse sa creada in diavol. Chiar clericii afirmau ca barba sa neagra a capatat reflexe albastrui din cauza acestui posibil pact diabolic. De aici si porecla de "Barba albastra". Pentru a anihila aceste zvonuri, Gilles intemeiaza organizatia crestina de caritate "Sfintii Inocenti", prin care se angaja sa ajute financiar mai multe zeci de persoane din parohia sa. De altfel, trebuie subliniat ca la numai douazeci si opt de ani, el a devenit foarte bogat atat prin mostenirea de 30 de mii de livre de la tutorele sau, cat si prin recompensele oferite de rege pentru bravura militara si prin zestrea sotiei sale, Charlotte. Averea extraordinara i-a permis sa colectioneze obiecte rare de arta, mobilier de lux si sa organizeze spectacole de teatru in onoarea sa. Dar mai mult decat orice, Gilles de Rays incepuse sa devina notoriu prin petrecerile desantate de la castelul sau din Tiffauges si prin armata de servitori pe care o angajase pentru a-si satisface pornirile bolnavicioase.
Ravagiile magiei negre
Cu toate ca Gilles de Rays pretindea ca este un bun crestin, decaderea personalitatii sale s-a accentuat atunci cand s-a inconjurat de tot felul de "magicieni ai diavolului". Cu mintea ratacita definitiv, el ajunsese sa-si trimita oamenii prin satele invecinate pentru a-i face rost de victime nevinovate, copii si adolescenti pe care sa-i sacrifice in cadrul unor ritualuri oribile, cu tenta sexuala accentuata. Fanteziile criminale sunt indescriptibile, iar judecatorii oripilati chiar au sters anumite pasaje din descrierile martorilor.
Astfel, in pivnitele castelului sau – unde amenajase altare de sacrificiu – el a batjocorit si ucis peste o suta cincizeci de persoane, iar ulterior suma a depasit doua sute, conform unor relatari neconfirmate. Descoperirea ororilor din castelul Machecoul s-a facut dupa ce foarte multi sateni s-au plans preotilor ca le dispar copiii. Se stia ca acestia sunt atrasi la resedinta maresalului, apoi nu mai erau vazuti. Desi in pivnitele castelului au fost gasite patruzeci de trupuri, martorii (fosti angajati ai sai) au afirmat ca multe victime fusesera arse sau ingropate prin paduri.
Furia clerului a atins apogeul cand suspectul a rapit un preot. Instanta eclesiastica l-a judecat in scurt timp, iar fostul erou de razboi a recunoscut o parte din crime, dupa ce s-a vazut tradat de cei apropiati.
Gasit vinovat de multiple crime si erezie, Gilles de Rays a fost spanzurat si apoi ars, la 23 octombrie 1440, pe cand avea doar treizeci si sase de ani.
PAUL IOAN
Comentarii