Caporalul Mitchell Red Cloud Jr. a supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial, unde a luptat ca puscas marin in Pacific. Dupa incheierea razboiului, a fost lasat la vatra, dar avand sentimentul ca nu-si facuse pe deplin datoria fata de tara, s-a inrolat din nou in armata.
Red Cloud si-a sacrificat in cele din urma viata in Coreea, intr-un act de curaj care i-a adus Medalia de Onoare. Red Cloud s-a nascut la 2 iulie 1925, in Hatfield, Wisconsin, intr-o familie apartinand tribului de nativi americani Ho-Chunk, cunoscut si sub numele de Winnebago. Red Cloud a urmat cursurile liceului Black River Falls pana la varsta de 17 ani, cand si-a intrebat tatal daca poate sa se inroleze in Corpul puscasilor marini. Tatal sau si-a dat acceptul, asa ca pe 11 august 1941, adolescentul a imbracat uniforma militara.
Statele Unite au intrat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial cateva luni mai tarziu, iar Red Cloud a fost detasat in Pacific. A luptat in Guadalcanal, unde a suferit de malarie, dar a refuzat sa fie lasat la vatra pe motive medicale. A continuat sa serveasca pana la sfarsitul razboiului, cand a fost ranit in Okinawa. Red Cloud a parasit Corpul puscasilor marini in noiembrie 1945.
S-a intors la viata civila, s-a casatorit si a avut o fiica, Annita. Dar a decis sa se intoarca in serviciul activ in octombrie 1948, de data aceasta in armata de uscat. Fratele sau a declarat mai tarziu ca Red Cloud era interesat sa serveasca in toate ramurile militare. Barbatul a fost incadrat in Divizia 24 Infanterie, unitate cazarmata in orasul japonez Kyushu, in vara anului 1950.
In noaptea de 5 noiembrie, batalionul din care facea parte Red Cloud ocupa pozitii pe Dealul 123, langa Chonghyon. Red Cloud ocupa un post de observatie avansat, in fata companiei sale. Catre miezul noptii, el a auzit zgomote suspecte, inainte de a-i zari pe soldatii chinezi, care incercau sa ii atace prin surprindere pe americani.
Red Cloud a dat alarma si a inceput sa traga asupra trupelor chinezesti care inaintau cu o pusca automata M1918 Browning. Un camarad al sau a fost ucis de tirurile chinezilor, iar Red Cloud a fost si el impuscat de doua ori. In ciuda ranilor suferite si dupa ce a fost ingrijit de un medic de pluton al companiei, a refuzat sa se retraga de la postul sau si a continuat sa traga cu precizie asupra trupelor chinezesti, ceea ce a provocat pierderi semnificative in randul acestora. In mod crucial, actiunile sale au alertat compania sa asupra atacului iminent, impiedicand o ambuscada.
Dupa ce a fost lovit din nou si a fost ingrijit de acelasi medic, Red Cloud s-a sprijinit de un copac si a continuat sa traga, expunandu-se focului intens al chinezilor. A fost impuscat de cel putin opt ori in timpul schimbului de focuri. Suferind din cauza ranilor grave si prea slabit pentru a se sustine singur, a ordonat unui soldat aflat in apropierea sa, sa-l lege in pozitie verticala de copac, folosind cureaua de panza a soldatului, apoi a ordonat oamenilor sai sa se retraga impreuna cu ceilalti raniti pe pozitiile principale.
In cele din urma, chinezii au depasit postul de observatie al lui Red Cloud, ocupand dealul. Dar actiunea curajoasa a lui Red Cloud a oferit companiei sale timpul necesar pentru a contracara ofensiva chineza, care a fost in final respinsa. Cand membrii batalionului din care facea parte s-au intors pe deal si au ajuns la pozitia lui Red Cloud, pentru a-i recupera trupul, in dimineata zilei urmatoare, au descoperit ca acesta era inconjurat de un numar mare de soldati chinezi ucisi.
Red Cloud a fost initial inmormantat intr-un cimitir al ONU din Coreea, dar in 1955, trupul sau a fost exhumat si mutat in Wisconsin, unde a fost inmormantat in conformitate cu obiceiurile tribului Ho-Chunk.
In aprilie 1951, mama lui Nor Rosu a primit Medalia de Onoare din partea generalului de armata Omar Bradley, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Pentagon, in Washington, D.C.
Pe monumentul sau funerar se afla astazi urmatoarea inscriptie: „Aici odihneste Nor Rosu, fiul unei capetenii Winnebago, dintr-un neam de razboinici care cred ca atunci cand un om merge in lupta se asteapta sa ucida sau sa fie ucis, iar daca moare, va trai pentru totdeauna.”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii