Pentru cei mai multi dintre noi, denumirea Kokura nu spune nimic. Si totusi, numele acestui oras japonez ar fi putut fi la fel de faimos astazi ca Hiroshima sau Nagasaki, daca bomba atomica lansata pe 9 august 1945 ar fi fost indreptata asupra lui, asa cum, de altfel, fusese planificat.
In Japonia mai exista si astazi vorba populara „sa ai norocul Kokura”, cu referire la vremea rea care a a salvat, in urma cu decenii, vietile a zeci de mii de oameni.
In dimineata zilei fatidice, in misiunea de bombardament nuclear au pornit sase bombardiere B-29. Unul, numit Bockscar, avea la bord bomba atomica numita „Grasunul”, alte doua instrumente stiintifice si camere video pentru a filma explozia, un aparat servea drept escorta, iar ultimele doua erau avioane meteorologice, care zburau inaintea formatiunii pentru a verifica starea vremii.
Unul dintre aceste ultime avioane a zburat catre Nagasaki, celalalt (Enola Gay, acelasi care lansase cu trei zile in urma bomba atomica asupra Hiroshimei, dar avand acum alt echipaj la bord) spre Kokura.
Decoland de pe insula Tinian la 3.47 a.m., Bockscar a ajuns la punctul de intalnire de deasupra insulei Yakushima in jurul orei 9.15 a.m. Aici a facut jonctiunea cu celelalte aparate de zbor, dar nu si cu cel care trebuia sa inregistreze foto si audio misiunea. La 9.50, pilotul Bockstar, maiorul Charles Sweeney a renuntat sa mai astepte si a ordonat plecarea spre Kokura. Dar intarzierea produsa a facut ca intre timp cerul de deasupra orasului nipon sa se acopere de nori si de fum – potrivit limbajului de specialitate era o acoperire de „7 din 10”, iar ordinele primite erau clare: bomba trebuie lansata doar in cazul unui contact vizual bun. Avioanele s-au rotit prin aer un sfert de ora, fara sa reuseasca sa vada punctul de tintire, stabilit anterior.
Cum combustibilul era limitat, Sweeney a decis sa-si continue zborul spre tinta secundara, Nagasaki. Avioanele au ajuns aici la 11.50 a.m., dar si aici fumul si norii impiedicau lansarea.
In ultimul moment insa, norii s-au destramat suficient de mult ca bombardierul sa poata localiza tinta si sa lanseze proiectilul letal – chiar daca nu cu atata precizie ca la Hiroshima. Bockstar a mai dat o data ocol zonei, dupa bombardament, iar la 12.05 a pornit spre Okinawa, unde a realimentat, intorcandu-se in final la Tinian si raportand indeplinirea misiunii.
Potrivit cercetarilor moderne, se pare ca nu norii au salvat orasul Kokura de la o distrugere sigura, ci fumul ridicat spre cer de bombele incendiare lansate de americani in ziua precendenta. Caci pe 8 august 1945, aviatia americana trimisese nu mai putin de 221 de bombardiere B-29 asupra orasului invecinat, Yawata, cel mai mare centru japonez al industriei de otel, inecandu-l intr-o ploaie de bombe incendiare.
Incendiile devastasera asezarea si pompierii si voluntarii locali nu fusesera capabili inca sa le stinga pe toate, dupa ore de eforturi. Trambe groase de fum pluteau pretutindeni si, luate de vant, au ajuns si deasupra orasului Kokura, la 9 km distanta, salvandu-l astfel de la distrugere.
In schimb, Nagasaki nu a fost la fel de norocos, bomba atomica lansata asupra sa ucigand intre 40.000 si 80.000 de oameni pe loc, multi altii pierzandu-si viata ulterior, din cauza arsurilor sau radiatiilor suferite.
GABRIEL TUDOR
Comentarii