Cu o zi inainte de a se sinucide, Adolf Hitler si-a scris ultimele dorinte. Era data de 29 aprilie 1945, ora 4 dimineata cand ultramaleficul personaj al istoriei secolului XX il numea pe Marele amiral Karl Dönitz succesorul sau, dar nu ca führer, ci ca presedinte al Germaniei naziste. Alegerea parea surprinzatoare, cu atatea nume grele in jurul sau, insa Hitler se simtea tradat de toti oamenii sai de baza. Karl Dönitz nici macar nu era un om politic, dar fusese unul dintre cei mai buni strategi ai flotilei submarine naziste.
Testamentul Führerului
Au fost doua moduri in care muribundul Hitler si-a exprimat vointa: varianta personala si varianta politica. In cea personala, el amintea ca s-a casatorit (dar nu pomenea numele Evei Braun), ca se va sinucide si corpul va fi ars; apoi mai spunea ce destinatii sa ia obiectele personale. In testamentul politic ii facea pe Göring si Himmler tradatori si-l numea pe Karl Dönitz "sef al statului" si pe Goebbels prim-ministru. De asemenea, Hitler scrisese nume pentru toate functiile unui guvern nazist al unui Reich care nu mai putea fi salvat.
A doua zi, la 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis (ca si familia Goebbels), iar seful de stat Karl Dönitz a functionat (la Flengsburg) din 2 mai pana la 23 mai 1945, cand guvernul numit de Hitler a fost dizolvat de Puterile Aliate. Practic, acest guvern nascut mort nu a facut altceva decat sa semneze documentele de predare si capitulare. Iar Dönitz a avut in tot acest timp o singura dorinta: sa evite razbunarea rusilor si implicit contactul cu puterea sovietica si sa colaboreze numai cu Puterile Aliate occidentale.
Cine era acel succesor al lui Hitler si de ce a fost ales tocmai un inalt ofiter care, oficial, nu facuse politica? Nascut la Berlin in 1891, Karl Dönitz s-a dedicat carierei militare pe mare si a servit ca ofiter in Primul Razboi Mondial, remarcandu-se si primind distinctii importante. In 1916, el face pasul decisiv al vietii sale, cerand sa fie trecut la flotila de submarine. In 1918 este luat prizonier de britanici si eliberat in 1920. In perioada interbelica, Dönitz este foarte activ in privinta constructiilor navale si a dezvoltarii submarinelor de razboi. In 1936 devine capitan al flotei naziste si decide schimbarea doctrinei de lupta a Germaniei. Constient de superioritatea flotei de suprafata a Marii Britanii, Dönitz pune accentul pe submarinele de atac si nu pe cele de escorta a navelor de suprafata (ca pana atunci).
Punctul forte al strategiei era atacul asupra navelor de aprovizionare dinspre SUA si Canada catre Marea Britanie, fie ca era vorba despre armanent sau despre nave cu pasageri si/sau marfuri neutre (acesta urma sa fie un act de acuzare impotriva sa la procesul de la Nüremberg, coroborat cu neajutorarea naufragiatilor). Si in primii ani ai razboiului, intre 1941 si 1943, tactica lui Dönitz a fost castigatoare. Operatiunea "Haita de lupi" (atac in forta al submarinelor naziste) a dat rezultate, surprinzand flota SUA. Dar din 1943, aliatii au gasit antidotul (atac de noapte asupra submarinelor, decodificarea comunicarii prin intermediul masinii de codat Enigma etc.). Dezvoltarea unei noi generatii de submarine germane a durat prea mult. In 1945, Dönitz a realizat ca puterile aliate au castigat si Batalia Atlanticului.
In cadrul procesului de la Nüremberg, s-a dovedit ca Dönitz fusese un mare admirator al lui Hitler si un sustinator al antisemitismului. El a declarat ca nu avusese habar de lagarele de exterminare si ca fusese doar antimarxist. A fost condamnat la zece ani de inchisoare pentru crime de razboi si a murit de inima in 1980, in deplin anonimat.
PAUL IOAN
Comentarii