La scurt timp dupa ce Woodrow Wilson a preluat mandatul de presedinte al Statelor Unite, pe 4 martie 1913, în Colorado a început una dintre cele mai dure si violente lupte dintre muncitori si capitalul corporatist din istoria Americii.
Aceasta a fost greva carbunelui din Colorado, care a început în septembrie 1913 si a culminat cu „masacrul de la Ludlow” din aprilie 1914. 11.000 de mineri din sudul statului Colorado lucrau pentru „Colorado Fuel & Iron Corporation”, care era detinuta de familia Rockefeller.
Înfuriati de uciderea unuia dintre liderii sindicatului lor, acestia au intrat în greva, invocând salariile mici, conditiile periculoase si dominatia feudala asupra vietii lor în orasele controlate în totalitate de companiile miniere. Când a început greva, minerii au fost imediat evacuati din baracile lor din orasele miniere. Ajutati de Sindicatul Muncitorilor Uniti, ei si-au instalat corturi pe dealurile din apropiere si au continuat greva, pichetând minele din aceste colonii de corturi. Detectivii agentiei Baldwin-Felts, angajati de familia Rockefeller, au luat cu asalt coloniile, înarmati cu pistoale si pusti.
În schimbul de focuri care a urmat, mai multi mineri au fost ucisi. Pentru a potoli spiritele, guvernatorul de Colorado (pe care cei din familia Rockefeller îl numeau „micul nostru cowboy”) a chemat Garda Nationala. La început, minerii au crezut ca Garda fusese trimisa pentru a-i proteja si au salutat sosirea acesteia cu urale. Dar în curând si-au dat seama ca Garda era acolo pentru a distruge greva.
Membrii Garzii i-au batut pe mineri si i-au arestat pe principalii lideri ai acestora, dar grevistii au refuzat sa cedeze. În aprilie 1914, doua companii ale Garzii Nationale au fost stationate pe dealurile care dominau cea mai mare colonie de corturi a grevistilor, cea de la Ludlow, care adapostea o mie de barbati, femei si copii. În dimineata zilei de 20 aprilie, a fost declansat un atac cu mitraliere asupra corturilor. Minerii au ripostat. Liderul lor a fost atras pe dealuri pentru a discuta un armistitiu, apoi a fost împuscat mortal de o companie a Garzii Nationale.
A doua zi, angajatul unei companii de telegraf care trecea prin ruinele coloniei de corturi din Ludlow a ridicat un pat de fier care acoperea o groapa si într-unul dintre corturi a gasit trupurile carbonizate si contorsionate a altor 11 copii si 2 femei. Vestea s-a raspândit rapid în toata tara.
În Denver, sindicatul minerilor a lansat un „Apel la arme”. 300 de grevisti înarmati au marsaluit din alte colonii de corturi pâna în zona Ludlow, au taiat firele de telefon si telegraf si s-au pregatit de lupta.
Lucratorii feroviari au refuzat sa transporte soldatii la Ludlow. La Colorado Springs, 300 de mineri sindicalisti au renuntat la locurile de munca si s-au îndreptat spre districtul Trinidad, purtând revolvere, pusti, pusti de vânatoare. Chiar în Trinidad, minerii au participat la o slujba de înmormântare pentru cei 26 de morti de la Ludlow, apoi au luat cu asalt un depozit de armament si s-au napustit asupra minelor familiei Rockefeller.
5.000 de oameni au manifestat în ploaie pe peluza din fata capitalei statului, la Denver, cerând ca ofiterii Garzii Nationale de la Ludlow sa fie judecati pentru crima si denuntându-l pe guvernator ca fiind complice la masacru.
De la începutul grevei, în septembrie 1913, pâna la interventia soldatilor federali, pe 29 aprilie 1914, din ordinul presedintelui Woodrow Wilson, au fost ucisi între 69 si 199 de oameni.
Congresul a raspuns la indignarea publica prin însarcinarea Comisiei pentru Mine si Exploatari Miniere din Camera Reprezentantilor cu investigarea evenimentelor. Raportul acesteia, publicat în 1915, a avut influenta în promovarea legilor privind munca copiilor si a zilei de lucru de opt ore.
GABRIEL TUDOR
Comentarii