Un nume care este adesea trecut cu vederea atunci când vorbim despre istoria automobilelor este Siegfried Marcus, un inventator de pionierat care a construit si a operat un vehicul rutier propulsat de un motor pe benzina în patru timpi cu aproximativ zece ani înainte ca Gottlieb Daimler, Wilhelm Maybach si Carl Benz sa dea viata primelor automobile practice.
Faptul ca el era evreu a împiedicat cuvenita recunoastere de catre autoritatile germane ale vremii. Siegfried Marcus s-a nascut pe 18 septembrie 1833, într-o familie de evrei din Malchin, la nord-vest de Berlin.
La vârsta de 12 ani, a început sa lucreze ca ucenic mecanic. Cinci ani mai târziu, s-a alaturat unei companii de inginerie care construia linii telegrafice. La vârsta de 19 ani, s-a mutat la Viena, capitala Imperiului Austriac, si a început sa lucreze ca tehnician la Institutul de Fizica al Scolii de Medicina.
În 1860 a deschis o fabrica de echipamente mecanice si electrice, pe care a condus-o pâna la sfârsitul vietii sale. Geniul inventiv al lui Marcus i-a asigurat 131 de brevete în 16 tari, cuprinzând inovatii precum lampa electrica, sistemul de aprindere magnetica si o masina de sablare.
A instalat primul clopot electric în dormitorul împaratesei Elisabeta si si-a asumat rolul de profesor de fizica al nefericitului print mostenitor Rudolf. În jurul anului 1860, Marcus s-a apucat de construirea primului sau vehicul autopropulsat. La acea vreme, regiunea austriaca Galitia începuse sa produca petrol. Din acest proces de rafinare au aparut kerosenul, uleiul de lubrifiere si un produs secundar accidental: benzina. Marcus a început sa experimenteze cu benzina, descoperind ca, atunci când este dispersata fin în aer, benzina poate fi aprinsa cu scântei, generând energie exploziva.
Aceasta descoperire a dus la crearea primului carburator din lume, pe care el l-a brevetat în 1864. Pentru a realiza primul sau autovehicul, Marcus a atasat un motor cu combustie interna în doi timpi, pe benzina, la un carucior rudimentar cu patru roti. Masina trebuia pornita prin ridicarea celor doua roti din spate de la sol si prin rotirea lor manuala. Dupa ce era gata de rulare, vehiculul era coborât si pornea.
Cel de-al doilea automobil a fost un punct de reper, având un motor cu patru timpi, alimentat cu benzina, un carburator cu un design nou si aprinderea sa magnetica. Masina atingea o viteza maxima de 16 km/h. Modelele ulterioare au fost perfectionate, încorporând mecanisme de directie, frâne, ambreiaje si alte caracteristici esentiale. Al doilea automobil al sau a ramas intact, fiind expus azi la Muzeul Tehnic din Viena.
În 1898, Marcus s-a stins din viata, lasând în urma o mostenire care l-a pozitionat cândva ca fiind creatorul incontestabil al automobilului.
În iulie 1940, Ministerul german al Propagandei a trimis o scrisoare directorilor de la Daimler-Benz-A.G. din Stuttgart, comunicând ca editorii celor mai importante doua enciclopedii germane, Meyers Lexikon si Grosse Brockhaus, au primit ordin sa elimine numele lui Siegfried Marcus si sa îl înlocuiasca cu cel al lui Gottlieb Damiler si Carl Benz ca inventatori ai automobilului.
Regimul nazist a ordonat distrugerea automobilului original Marcus, expus atunci cu mândrie la Clubul Automobilistic Vienez. Din fericire, câtiva membri vigilenti si sensibili ai Muzeului Vienez pentru Comert si Industrie au avut initiativa de a zidi masina în pivnita institutiei, pretinzând apoi ca de fapt au distrus-o.
Datorita acestei initiative curajoase, automobilul a supravietuit. Dupa razboi s-au depus eforturi pentru a-i reda lui Marcus locul cuvenit în istoria tehnologiei. În 1949, inventatorul Mario Petrucci a militat pentru ca un monument, care fusese îndepartat în perioada nazista, sa fie ridicat din nou în cinstea lui Siegfried Marcus, în cimitirul central din Viena.
GABRIEL TUDOR
Comentarii