O populatie absolut fabuloasa, desi aparent de o simplitate aproape primitiva: aborigenii traitori în Australia si pe mai multe insule din zona – nomazi prin definitie si, implicit, având drept ocupatii vânatoarea, culesul roadelor pamântului si, ca o latura complementara, obligatorie a acestora, confectionarea uneltelor si armelor necesare vietii cotidiene. Ritmul deplasarilor lor era cel al ploilor, al anotimpurilor, apa si hrana constituind o preocupare de prima importanta pentru întreaga comunitate.
Vânatorii de varani si arma lor „inteligenta”
Exista de fapt mai multe triburi de aborigeni, relativ diferite între ele, mai întâi determinate de habitatul obisnuit: cei din apropierea apei sarate a marii sau a apelor dulci permanente se deplasau mai putin decât cei ce vânau si îsi culegeau hrana din deserturile aride, care le erau si locuri de existenta.
În functie de acest element, si uneltele folosite erau diferite, chiar daca lemnul se folosea cel mai frecvent pentru confectionarea faimoaselor bumeranguri de diverse forme si marimi. Aceasta arma-unealta unica si aparent simpla are uimitoarea proprietate de a se întoarce la utilizatorul ei, dupa lovirea (sau ratarea) tintei!
De asemenea, îsi construiau colibe pe care le lasau pe locul initial de „campare” atunci când se mutau în alta zona, pentru a le repara si refolosi la o eventuala revenire pe acelasi amplasament. La fel se întâmpla si cu pietrele folosite la macinat seminte, prea grele pentru a le cara cu ei în deplasarile curente. În comunitate, femeile aveau sarcina de a se ocupa de vânatul animalelor mici si de cules, în timp ce barbatii vizau vânatul mare, precum strutul emu, cangurul si perenti, un varan de peste 2 metri lungime.
De la traditie la viata moderna
Astazi, viata traditionala a aborigenilor e suprapusa lumii contemporane, în catune moderne, unde au case „adevarate”, puturi, eoliene sau generatoare care le furnizeaza apa si electricitate. Drumurile fac legatura rapida între locuitori, care se deplaseaza cu autoturismul sau cu 4 x 4! Sunt aspecte ce contrasteaza cu ceea ce înseamna cultura lor materiala, simpla si aflata departe de notiunile occidentale de proprietate, de aspiratiile cantitative pentru profit si de cea de putere.
Acesti oameni dau dovada de o toleranta surprinzatoare pentru multi contemporani: traind alaturi de oamenii albi si de credinta crestina, ei si-au grefat existenta pe acest mod de viata, nerespingând optiunile celorlalti si preluând de la ei ceea ce stiu ca e corect, câta vreme între cele doua tipuri de comunitati exista respect reciproc. În acelasi timp, cunostintele lor aprofundate despre lumea înconjuratoare, spiritul creativ, filosofia conservarii si cutumele religioase – toate acestea cer o initiere printr-un proces elaborat care dureaza, de fapt, din copilarie pâna la moarte. Aceste teme ne arata la populatia aborigena o veritabila arta de a trai si de a gândi, care se exprima ea însasi prin arta propriu-zisa si prin muzica.
* * *
Istoria scrisa de europenii „civilizati” aflati nu în cautarea unor lumi noi, fabuloase si cu care sa poata face schimburi în toate domeniile, ci bogatii si izvoare de materii prime nesecate, a facut ca si aborigenii, australieni, tasmanieni ori din alte insule, sa suporte în mare parte fie trimiterea în rezervatii denumite eufemistic „comunitati”, fie asimilarea pâna la diluarea totala în multimile proletare din orasele mici.
O geana de lumina s-a ivit totusi pentru unii dintre ei dupa anul 1976, când o parte din pamânturile stapânite dintotdeauna le-au fost restituite oficial. Sunt teritorii numite „modern” Homelands – pentru ei, tarâmurile stramosilor, ale credintelor si ale unui mod de viata ancestral.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii