Reprezentarile artistice preistorice din pesteri si diversele podoabe descoperite in cele din Europa, Africa si in Orientul Mijlociu au deschis o cale inedita de cercetare a preocuparilor artistice si a semnificatiilor acestora. Perspectiva elucidarii lor este, din pacate, ingusta, limitandu-se la ipoteze. Viitoarele cercetari legate de domeniul artistic, dar mai ales de reconstituirea modului de viata al oamenilor preistorici si de identificare a unor posibile credinte etc. impun o abordare arheologica invaziva, cea a sapaturilor efectuate in unele pesteri, care sa excluda cele mai mici riscuri de deteriorare a unor urme lasate de stramosii nostri.
Faptul ca artistii preistorici au patruns in pesteri intunecate pentru a picta, ridica, fireste, semne de intrebare. Pestera nu era un mediu asociat vietii cotidiene. Unele dintre ele se aflau sub pamant, cu acces dificil, reci, umede. In altele isi gaseau adapost animale periculoase.
Erau locuri propice pentru a fi admirate de semenii lor? Nicidecum. Ideea asocierii cu sanctuare in care se practicau ceremonii pare verosimila. Unele urme de pasi par sa corespunda unor dansuri rituale. Dar, asa cum am mentionat si in articole precedente pe aceasta tema, opiniile specialistilor sunt presupuneri, ipoteze. In ultimul deceniu, interesul acestora a fost focalizat, in special, pe reprezentarile artistice. Aceste pesteri vor face obiectul unor noi cercetari. Acum este vizat intregul mediu al pesterilor in care se va proceda si la sapaturi. Studiul imaginilor este departe de a fi suficient din moment ce oamenii preistorici obisnuiau uneori sa zaboveasca in unele locuri din pesteri. Dovada o constituie descoperirea unor resturi de cuptoare, a unor fragmente de oase infipte in fisurile peretilor etc.
In tematica artistica, dincolo de pesteri, au aparut, printre altele, celebrele figurine din lut reprezentand femei, cu forme planturoase. Ar putea fi vorba de un cult pentru zeite? O ipoteza subreda intrucat credinta in zei nu a fost atestata in perioade in care au fost create primele statuete de acest gen (in Paleoliticul Superior, intre 35.000 si 1000 de ani i.Hr.). O ipoteza plauzibila ar fi legata de cultul pentru femei, pentru maternitate si pentru statutul particular pe care l-ar fi avut acestea in societate.
Unele statuete prezinta orificii, semn ca erau folosite ca pandantive. Si acest detaliu ridica semne de intrebare. Erau folosite doar ca bijuterii pur decorative sau ca amulete cu virtuti magice? Aceeasi intrebare vizeaza si alte obiecte ornamentale. Pana acum, acest arsenal artistic permite cercetatorilor sa identifice tematica predilecta a artistilor.
In legatura cu reprezentarile animaliere, caii si bizonii se afla pe primul loc in topul preferintelor, urmati de mamuti, cervidee, capre ibex. Animalele feroce sunt mai putin interesante, iar cele de talie mica, marginale. Renii, de pilda, care constituiau o sursa importanta de hrana in Paleolitic, sunt rareori reprezentati pe rocile pesterilor. Animalele preistorice pictate, gravate, ar fi avut un statut particular, fiind purtatoare ale unei credinte sau avand o puternica valoare simbolica.
DORIN MARAN
Comentarii