Aflat in centrul Vienei, foarte aproape de cladirea Operei si nu departe de Catedrala Sfantul Stefan, Muzeul Albertina a fost construit pe una dintre ultimele parti ale fortificatiilor batranei capitale. Cladirea a fost preluata de ducele Albert, care a folosit-o mai intai ca resedinta, apoi ca loc de expunere a colectiei sale de arta de la Bruxelles, unde a fost o vreme guvernator al Habsburgilor. Colectia a fost fondata de el si un conte genovez, care in 1776 i-a propus ducelui si sotiei sale, Maria-Cristina, fiica Mariei Tereza, crearea unui muzeu pentru posteritate.
Pentru expunerea operelor respective cladirea a fost extinsa si, in 1919, a trecut, impreuna cu colectia, in proprietatea statului, mentinand numele ctitorului. Distrusa in mare parte de bombardamentele din 1945, a fost complet restaurata si renovata intre 1998-2003. Cladirea este unul dintre cele mai impunatoare palate clasice ale Europei. Fostul palat baroc al contelui Silva-Taronca a fost largit de ducele Albert de Saxa Teschen intre 1802-1804, adaugandu-i-se o aripa eleganta, cu sali de onoare, construita de arhitectul belgian Louis de Montoyer. Elementele decorative, in stil Ludovic al XVI-lea, au fost aduse de la curtile regale franceze de la Paris si Versailles.
In 1822, arhiducele Carl, fiul adoptiv si mostenitorul ducelui Albert, redecoreaza salile de onoare in stilul Empire francez. Lucrarea este realizata de Joseph Dauhanser, care doteaza palatul cu piese fine de mobilier si pardoseli elegante. Fatada palatului elaborata si aristocrata a fost realizata in 1867 de arhiducele Albrecht, fiul cel mare al lui Carl. Ultima faza a decorarii palatului s-a desfasurat intre 1895-1897, sub arhiducele Frederic. "Salile de onoare" habsburgice se intind pe doua nivele, in centrul celor 21 de incaperi aflandu-se "Sala muzelor" flancata de apartamente.
Dupa 1919, cand palatul a intrat in proprietatea statului, salile au servit ca depozit, biblioteca si birouri. Au urmat decenii de declin, in special dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial dar restaurarea acestora si renovarea fatadelor istorice sub directorul Klaus Albert Schrödor au redat pozitia de exceptie si rangul aristocratic al palatului.
Salile de onoare ii evoca pe ilustrii proprietari care au locuit aici. Intre 1794-1822 palatul a fost rezervat ducelui Albert de Saxa si sotiei sale Maria Cristina. Casatoriti in 1766 cei doi s-au mutat la Bruxelles revenind in tara in 1792. Intre 1802-1805 ducele si-a adus in palat colectia de gravuri, iar in 1816 a dispus ca aceasta sa fie un bun inalienabil si indivizibil.
Intre 1822-1847 locatarii palatului au fost arhiducele Carl si printesa Henrieta de Nassau Weilburg. Arhiducele a fost gloriosul invingator al lui Napoleon in batalia de la Aspern (21/22 mai 1809) iar sotia sa a impodobit, in 1823, pentru copii ei, pomul de Carciun care a intemeiat traditia respectiva in Austria. Arhiducele Albrecht a trait aici intre 1847-1895. Destinat din copilarie carierei militare, a fost invingator in batalia de la Custozza in 1866. Statuia sa ecvestra se afla in fata palatului.
Ultimul locatar de aici a fost arhiducele Frederic, comandant suprem al armatei imperiale si regale din Primul Razboi Mondial. Expropiat in 1919, a pierdut palatul si colectia de gravuri, iar familia a luat calea exilului maghiar, permitandu-i-se totusi sa ia toate bunurile mobile: lustre, covoare, fotolii, garnituri de salon, argintarie.
Istoria se combina cu spatiile expozitionale, care adapostesc in jur de 50.000 de desene si peste un milion de opere grafice. Muzeul ofera un tur de orizont aproape complet al artei grafice internationale intre secolele XV-XX. Exista printre expozanti nume de rasunet ca Rafael, Michelangelo, Durer, Rubens, Rembrandt. Printre colectiile de arta moderna se remarca cea donata de Rita si Herbert Batliner, cuprinzand opere de Monet, Picasso, Matisse, Modigliani, Bacon, Kiefer si multi altii.
IRINA STOICA
Comentarii