Descoperirea, in 2014, in urma unui examen scanner realizat la Rotterdam (Tarile-de-Jos), a mumiei unui calugar budist „ascuns” chiar intr-o statuie a lui Buddha i-a socat pe specialisti si nu doar pe ei. Statuia dateaza din secolele al XI-lea–al XII-lea, iar pe 14 iulie a.c. justitia olandeza a decis restituirea bizarului obiect catre o comunitate chineza care il revendica. Totusi, incredibila sa poveste a putut fi decriptata, uluind inca o data lumea stiintifica.
Automumificare prin post
Relicvele umane din interiorul statuii chineze Song (960-1127) s-au dovedit a fi cele ale lui Zhang Gong Liuqian, celebru maestru budist, dupa cum atesta un text gasit in interiorul statuii. Prezenta sa insolita se explica prin spectaculosul ritual al automumificarii, practicat in cel mai mare secret intre secolele al V-lea si al XV-lea de un numar extrem de redus de calugari. Acesta consista intr-o mumificare rituala prin urmarea unor posturi alimentare intense si indelungate, urmate timp de mai multi ani, pana la transformarea trupului, efectiv, intr-un „vesmant” de piele intins pe oase.
Lantul traficantilor de arta
Cu ocazia prezentarii statuii in cadrul expozitiei Mummy World, la Budapesta, au inceput sa apara problemele pentru proprietarul acesteia, olandezul Oscar van Overeem. Alertati, locuitorii satului Yangshun, din provincia chineza Fujian, au recunoscut in faimosul exponat calugarul lor adulat, care le fusese furat in 1995. Astfel, au incredintat cazul unui grup de juristi condus de Liu Yang, specialist in recuperari de antichitati.
Pe 14 iulie, acesta a incercat sa demonstreze in fata unui tribunal olandez ca statuia disparuta din Yangshun era chiar cea regasita in atelierul restauratorului Carel Kools, autorul faimoasei scanari. Ulterior, van Overeem a cumparat statuia de la anticarul Benny Rustenburg, desi colectionarul a declarat ca ar fi achizitionat-o din Hong Kong in 1995!
Pentru cateva milioane de dolari
Controversele socante legate de afacerea calugarului din statuie – obiect de arta valorand milioane de dolari – a generat inclusiv unele convulsii colaterale in relatiile dintre China si Tarile-de-Jos. De foarte multi ani, Beijingul incearca recuperarea obiectelor furate (ma rog, se zice ca… „disparute”) din Palatul de Vara, in timpul ocupatiei anglo-franceze din 1860, valori inestimabile vandute in strainatate dupa caderea dinastiei Qing, in 1911.
Dupa nenumarate distrugeri ale patrimoniului comise chiar de catre Garzile Rosii in timpul asa-numitei Revolutii culturale (1966–1976), protectia patrimoniului chinez a devenit o prioritate nationala. Ceea ce, totusi, din nefericire pentru intreaga omenire, ramane inca o intentie puternic subminata de colectionari verosi, dispusi sa plateasca milioane pentru a se bucura de unii singuri de asemenea comori ale omenirii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii