Catedrala Hereford apartine Diecezei Anglicane din Hereford, Anglia, fiind dedicata a doi sfinti: Sfanta Maria Fecioara si Sfantul Ethelbert Regele. Acesta din urma a fost decapitat de Offa, regele Merciei, in anul 794. Executia ar fi avut loc la Sutton, la 6 mile de Hereford, apoi trupul lui Ethelbert adus si inmormantat la locul catedralei moderne de „un calugar evlavios”.
La mormantul lui Ethelbert s-au produs minuni, iar in secolul urmator, nobilul mercian Milfrid a fost atat de impresionat de aceste relatari, incat a decis sa reconstruiasca in piatra bisericuta aflata acolo si sa o dedice sfantului rege.
Mappa Mundi – comoara medievala
Locasul sfant gazduieste 10 clopote in turnul inalt de 43 de metri. Clopotul tenor cantareste 1,7 tone, iar cel mai vechi din catedrala este al saselea care dateaza din secolul al XIII-lea. Clopotele sunt uneori cunoscute sub numele de „Marea Batrana Doamna”, deoarece alcatuiesc un inel unic. Se gasesc aici numeroase valori inestimabile, dar cea mai importanta ramane celebra Mappa Mundi.
Creata in jurul anului 1300, prima si cea mai mare harta lucrata pe o singura foaie de pergament (pagina din piele de vitel), masoara 1,5 x 1,4 metri si reuneste intr-un mod bizar o sumedenie de informatii grafice, pe alocuri si scrise, privind domenii dintre cele mai diverse: geografie, istorie, religie, fauna si flora, etnologie, filosofie, literatura medievala.
Nu este vorba despre o harta a lumii in sensul curent al termenului. „Lumea” din denumirea data lucrarii reprezinta de fapt Universul vazut, dar si pe cel doar imaginat. Pamantul este inscris intr-un cerc in al carui centru se afla Ierusalimul (Europa); Asia este plasata in partea de sus, iar Africa, jos.
La periferiile inca neexplorate ale acestora sunt desenati dragoni de foc, oameni cu figuri de caini, oameni care supravietuiesc doar cu aroma merelor si Monocoli, o specie de creaturi mitologice care se feresc de soare la umbra propriilor picioare. Locul Paradisului terestru este marcat ca fiind situat in regiunea fluviului Gange.
Universul pare ordonat in jurul bazinului mediteraneean, cu tot felul de desene si mentiuni, conform unor deductii luate din Biblie, de la naturalistul Pliniu, de la Parintii Bisericii, de la filosofi pagani, din bestiariile medievale si din romanele cavaleresti. Harta este inconjurata de o inscriptie uluitoare, de forma circulara: „Pamantul rotund a inceput sa fie masurat de Iulius Cezar”.
Cartile in lanturi
In Evul Mediu, inainte de inventarea tiparului, cartile erau foarte scumpe si rare, bucurandu-se de o foarte mare apreciere. Ele au fost tinta principala a furturilor si revanzarii, indeosebi de catre unii studenti saraci si drept urmare, cartile din biblioteci au fost inlantuite pe rafturi.
Astfel, o „biblioteca inlantuita” e o biblioteca in care cartile sunt atasate de rafturi printr-un lant suficient de lung pentru a permite sa fie luate din locurile lor si citite, dar nu scoase in exterior. Acest lucru avea rolul de a preveni furtul materialelor bibliotecii. Totusi, a dus si la aglomerare si dezordine atunci cand cititorii stateau unul langa altul, fiecare tinand o carte sau inghesuindu-se, astfel incat sa poata impartasi una. Practica era obisnuita pentru marea majoritate a bibliotecilor medievale, pana prin secolul al XVIII-lea.
Datorita amplasarii lantului atasat cartii (printr-un inel), cartile sunt adapostite cu coloana vertebrala indreptata in fata cititorului, avand doar marginile anterioare ale paginilor vizibile, astfel incat fiecare exemplar sa poata fi indepartat si deschis fara a fi nevoie sa fie intors, evitand astfel incurcarea lantului; pentru a scoate cartea din lant, bibliotecarul folosea o cheie.
Catedrala Hereford are cea mai mare biblioteca cu lanturi, ce a supravietuit pana astazi. Biblioteca a fost infiintata in anul 1611, odata cu mutarea unei colectii de carti transcrise si legate manual, majoritatea acestora datand dinaintea anului 1100. Acest fapt s-a datorat reginei Elizabeta I, care a cerut din cauza pastrarii in conditii improprii, reorganizarea si mutarea colectiei in spatiul in care se afla si astazi.
Paginile cartilor erau facute dintr-o combinatie de piele de vaca, lemn, frunze, lut, panza, scoarta, metal si piele de animal nealbita si erau scrise in limba poporului. Cel mai vechi volum achizitionat, „Evangheliile Hereford”, a fost realizat in jurul anului 800, singurul manuscris care a supravietuit incendiului din 1055 ce a distrus toate cartile aflate la acea vreme in catedrala.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii