Poate ca aceasta este soarta oricarei entitati cu o celebritate nemasurata: sa se afle mereu in centrul atentiei, sa aiba o imagine ultracunoscuta, dar in acelasi timp sa pastreze si o multime de caracteristici nestiute de public si chiar secrete fascinante. E si cazul faimoasei statui a Libertatii (numele exact: „Libertatea luminand Lumea”) de la intrarea maritima in New York – opera sculptorului Auguste Bartholdi –, un inestimabil dar al poporului francez pentru cel american, construit la Paris intre anii 1875 si 1884, dupa care cele 300 de piese componente au fost transportate peste Atlantic si montate pe un soclu imens, inaltat prin contributia clasei americane de mijloc, fiindca cei bogati s-au aratat insensibili la admirabila initiativa.
Lungul lant al creatiei
Promotorii statuii au intampinat si alte dificultati majore, cea mai importanta fiind lipsa mainii de lucru, deoarece la jumatatea secolului 19 mecanizarea se afla abia la inceputurile sale. Apoi, desi artizanatul reprezenta unul dintre cele mai raspandite moduri de lucru, mesterii priceputi in prelucrarea cuprului erau greu de gasit. Totusi, formidabilul monument si opera de arta a fost terminat, reprezentand o mare realizare din mai multe puncte de vedere. In afara tipului mai putin obisnuit de modelare a cuprului, un test de amploare a fost ridicarea la scara a operei propriu-zise, pornindu-se de la modelul initial realizat de Bartholdi, care avea doar 1,20 metri.
A urmat o varianta intermediara de 11,50 metri, din ghips, decupata in 12 tronsoane, care au servit drept punct de pornire pentru statuia de dimensiunile dorite. Numai ca aceasta era… de lemn. De fapt, era „negativul” operei propriu-zise, peste el muncitorii marteland placile de cupru. O procedura lunga si laborioasa, dar care s-a dovedit extrem de eficienta. Iar ca sa nu privam de meritele cuvenite pe principalii promotori ai initiativei, sa mentionam ca la originea construirii statuii Libertatii s-a aflat Edouard de Laboulaye, politician, jurist si americanofil!
Cateva simboluri si sute de replici
Se-ntelege ca statuia Libertatii semnifica, in primul rand… Libertatea. Totusi americanii nu au vazut cu ochi buni dintru inceput evidentierea libertatii colective, care la vremea respectiva cam avea de suferit dincolo de Ocean. Nici in perioadele 1880-1900 si 1920-1930 lucrurile nu au stat mai bine: a fost atunci perioada emigrarii masive a europenilor in SUA, privita de localnici ca o veritabila invazie.
In acelasi timp, se poate spune ca dupa inaugurarea sa in 1886, statuia a fost „ostatica” atat a americanilor albi care se simteau exclusi din societate, cat si a negrilor, care vedeau in ea simbolul incheierii sclavagismului. Ca simboluri „clasice”, putem insa mentiona tableta tinuta de aceasta pe care e marcata data Independentei Americii, faclia care „lumineaza lumea”, diadema compusa din 7 raze ce corespund celor 7 mari si oceane, 7 continente – asa cum erau ele considerate in epoca, si altele.
Oricum, americanii sunt convinsi dintotdeauna ca faimoasa statuie simbolizeaza libertatea pe care ei o aduc lumii intregi si numai 2% din ei stiu ca „Miss Liberty” le-a fost adusa din Franta…
Celebritatea din New York nu e insa unica „statuie a Libertatii”. Sute de replici sunt raspandite in diverse locuri de pe planeta, cea mai cunoscuta aflandu-se pe insula Cygne (pe Sena), langa podul parizian Grenelle. Aceasta – sa nu va mire! – este un dar… de la americani pentru francezi, ca semn de multumire, si are dimensiunile celui de-al doilea model al lui Bartholdi. In Paris exista, in total, 5 copii, altele in Bordeaux, Lunel, Narbonne, Perpignan, St Cyr-sur-Mer, Roybon etc., iar pe alte meridiane pot fi admirate replici in Japonia (cel putin 3), Argentina (5), Thailanda, Birmania si cel putin 3 in China. Doar Africa e „persecutata” din punctul de vedere al Libertatii; statuia Libertatii!
In fine, dupa 1950, pe intreg teritoriul SUA au fost ridicate alte peste 200 de asemenea monumente-copie. Astazi, biletul de intrare pentru a vizita statuia, inclusiv interiorul (pentru temerari, dotat cu o scara de 300 de trepte spiralate), permite si o incursiune pe insula Ellis, unde se afla muzeul imigratiei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii