In mica localitate Naours din regiunea Picardia, Franta, la 20 de metri sub pamânt, se afla galerii cu o lungime de 3 kilometri si inaltimi cuprinse intre 1,6 si 2 metri si 300 de incaperi realizate in Evul Mediu. Intrarile au fost descoperite in 1887 de abatele manastirii satului, Danicourt, preocupat de arheologie, care a mobilizat locuitorii – barbati, femei si copii – timp de 18 ani pentru a le degaja si consolida.
Asa a aparut o „urbanistica” subterana sistematizata. Galeriile au fost sapate in flancul din creta al colinei. Incaperile erau prevazute cu usi de lemn din care n-au ramas decât fragmente, pentru ca n-au rezistat in conditii de umiditate, si chei de fier. Au mai fost dezgropate fragmente de fier ale unor unelte, potcoave etc. In regiune au fost descoperite si alte galerii, unele nefiind degajate de pamânt, cele din Naours, denumite cetate, fiind insa cele mai cunoscute si mai bine conservate. Specialistii au incercat sa reconstituie evolutia vietii in subterane bazându-se pe inscriptii, artefacte. Inscriptiile indicau numele unor strazi, sali si al capelei carora abatele Danicourt le-a dat noi denumiri, cele ale strazilor si aleilor satului.
Totul a inceput la sfârsitul Evului Mediu, când a fost exploatata creta din flancul colinei pentru a se construi case si biserici in Picardia. Dupa ce cariera a fost abandonata, puturile sapate si galeriile au fost refacute. Subteranele amenajate au de-venit refugii in timpul Razboiului de Treizeci de Ani, un conflict religios si politic care a zdruncinat Europa din 1618. Tarile de Jos, in acea vreme, erau ocupate de Spania, adversara a Frantei.
Naours, se afla intr-o zona in care se infruntau frecvent armatele celor doua tari. Soldatii din ambele tabere, in cautare de hrana, jefuiau satele din Picardia, o regiune cu bogate culturi de cereale care luau drumul Parisului. Naours era unul dintre satele jefuite ai carui locuitori deveneau uneori victime ale soldatilor spanioli. Subteranele erau locuri ideale pentru a se refugia si pentru a-si depozita recoltele si animalele (vaci, oi, porci, cai).
Nu toti satenii aveau acces insa in subterane, doar cei care plateau o taxa. Cei nevoiasi se refugiau in paduri in timpul conflictelor. Nu au fost descoperite urme ale unor accesorii si anexe utile (paturi, latrine, gropi de gunoi) si nici oase de animale taiate pentru a fi preparate, care sa ateste faptul ca s-ar fi locuit aici timp indelungat. Galeriile erau destinate in primul rând depozitarii proviziilor, animalelor si uneltelor agricole.
DORIN MARAN
Comentarii