Adâncurile pamântului tainuiesc, pretutindeni in lume, comori insa mult mai valoroase sunt cele brodate de natura de-a lungul a milioane de ani, cotloanele secrete ale planetei, in care uneori si-au aflat adapost stramosi si salbaticiuni doritoare de protectie si odihna.
România are privilegiul de a cuprinde asemenea tezaure nemaivazute, pe care un destin comun al civilizatiei umane le ofera cu generozitate tuturor iubitorilor de natura, de frumos, de vesnicie.
Arta rupestra din Muntii Apuseni
In Parcul Natural Apuseni, pe un versant vestic al Vaii Sighistelului, in judetul Bihor, se afla pestera Coliboaia. Inregistrata inca in secolul al XIX-lea, a fost cercetata abia in anul 1981, insa desenele care au facut-o ulterior cunoscuta in intreaga lume au fost descoperite in septembrie 2009 de catre o echipa de speologi români, in timpul unei explorari de rutina, iar ulterior certificate de paleontologi francezi.
Deasupra nivelului de inundare a galeriilor subterane au fost gasite mai multe imagini, intre care cea a unui bizon cu coarne negre si cu coama figurata in gri-albastru, a unui cal, doua capete de urs, o silueta de felina si doua capete de rinocer, foarte asemanatoare cu motivele animale gasite in caverne din Europa de Vest.
Cele mai cunoscute pesteri europene ce contin arta rupestra preistorica sunt Altamira, din Spania si Chauvet sau Lascaux, din Franta. In Coliboaia, expertii straini au prelevat mostre din diferite locuri pictate, rezultatul analizelor ducând la impresionanta vechime de pâna la 35.000 de ani, ceea ce le „claseaza” drept cele mai vechi asemenea creatii din Europa Centrala si printre foarte putinele de acelasi fel din lume.
Extrem de surprinzator, desenele in carbune negru din pestera Coliboaia prezinta asemanari stilistice cu cele din Chauvet, aflata la mii de kilometri departare. Mai exista desene, greu de identificat din cauze multiple (depuneri minerale, eroziune, actiunea liliecilor de pestera, influenta curgerilor de apa) si se spera ca pe viitor vor fi descoperite si alte asemenea comori, ascunse de râul subteran.
Calul din pestera Cuciulat
Pâna la senzationala descoperire din Apuseni, pe teritoriul României, cea mai importanta dovada a „talentului” artistic al oamenilor din epoca paleolitica era o veritabila capodopera a genului: calul rosu caramiziu pictat pe un perete al pesterii Cuciulat, in zona satului cu acelasi nume din judetul Salaj.
Silueta calului a fost pictata pe o suprafata astfel aleasa incât privirea sa cada aproape perpendicular si in acest fel imaginea sa poata fi observata in toata splendoarea ei. Redat monocrom, fara niciun contur incizat sau nuantat cu tenta de culoare mai accentuata, calul din pestera Cuciulat nu depaseste in lungime 24,5 cm si 12,5 cm inaltime. Potrivit arheologilor, acesta reprezinta un gen de „veriga lipsa”, care face legatura intre picturile din Franta si Spania cu cele din Rusia (in Muntii Urali). Pestera le era cunoscuta localnicilor cu mult inainte de Primul Razboi Mondial, insa mai târziu a fost partial distrusa din cauza extragerii de calcar, care presupunea utilizarea explozibililor.
A fost explorata de speologi in vara anului 1978, dupa care a devenit victima unui regretabil abandon din partea autoritatilor, in prezent fiind inaccesibila publicului. Intr-un fel, un mod de conservare naturala, fiindca nu exista riscul deteriorarii inestimabilelor reprezentari, vechi de circa 12.000 de ani.
Pe lânga silueta bine conservata a calului rosu, in Cuciulat au mai fost identificate imaginea unei feline, cea a unei pasari, a unui alt cal si o silueta vaga a unei figuri umane. Analiza chimica a stabilit ca picturile au fost executate cu argila rosie bogata in oxizi de fier. Având in vedere vechimea de numai câteva decenii a uluitoarelor descoperiri, teritoriul românesc ramâne un veritabil rezervor de asemenea valori inestimabile, care asteapta sa fie scoase la lumina.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii