Din motive calificate multa vreme drept misterioase, prin secolele al IX-lea si al X-lea d.Ch., cetatile maiase care se aflau in centrul peninsulei Yucatan raman fara locuitori. In momentul in care conchistadorii spanioli au intrat in America centrala la inceputul secolului al XVI-lea, au descoperit ruine si paduri inecate in mlastini invadate de tantari. O terra incognita infestata de paludism. Au traversat padurile tropicale si au escaladat muntii cu versanti abrupti. Intr-un singur an i-au invins pe azteci, o alta mare civilizatie din Mezo-America. Maiasii pe care i-au intalnit nu mai sunt cei care locuiau in marile cetati.
Marii suverani disparusera de mult. Au mai ramas doar cativa sefi de trib. Invadatorii au intampinat o formidabila rezistenta din partea maiasilor si au avut nevoie de 20 de ani ca sa cucereasca ce-a mai ramas din vechiul imperiu. Ce-i drept si trupele spaniole erau reduse. O importanta rezistenta a avut loc pana la sfarsitul secolului al XVII-lea in insulele din lacul Peten Itza, de pilda. Ultima reduta maiasa a cazut in 1697. Stiau oare spaniolii ca au devenit mostenitorii celei mai uimitoare civilizatii ale Americii centrale?
Se stie doar faptul ca acestia au fost impresionati de monumentele din nordul Yucatanului. Franciscanul Diego de Landa sosit in peninsula prin 1549, a inteles ca vastele cetati de piatra au adapostit o lume puternica ce a disparut. A incercat sa descifreze calendarul si scrierea maiasilor ce si-a scris o carte: „Relatia lucrurilor vazute in Yucatan” ce va ramane una din sursele documentare fundamentale despre maiasi, in care evoca vestigiile multor cetati”, „atat de numeroase si aflate in atatea locuri si atat de bine construite din piatra taiata, incat ramai stupefiat”.
Ramasa multa vreme fara raspuns, enigma prabusirii societatilor maiase a creat interesante ipoteze bazate pe descoperiri arheologice si pe argumente climatologice. Au fost avansate trei importante ipoteze. In primul rand, cea legata de prabusirea puterii politice.
Cursa spre putere a fost intotdeauna dura. Posesia piramidelor cele mai inalte, cele mai bogate in ornamente, presupunea cheltuieli uriase. Multi suverani, incapabili sa le suporte, au fost obligati sa-si imparta puterea. Semne ale acestei rupturi s-au gasit in iconografie incepand cu secolul al X-lea: aparitia preotilor, notabililor si capeteniilor razboinice care, pentru prima oara, figureaza in picturi murale.
Aceste personaje participa la practici cultuale sau sacrificiale. Un privilegiu rezervat pana atunci doar monarhului. Scrierea maiasa si faimoasa „Masuratoare Lunga” dispar de pe stele iar marile programe arhitecturale sunt stopate. Absenta hegemoniei va fi compensata de puterile regionale, cetatile maiase semanand din ce in ce mai mult cu Regatele combatante chineze. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii