Pretutindeni in lume, acolo unde credinta in Divinitate, oricum s-ar numi aceasta, a supravietuit atacurilor violente venite dinspre partea intunecata a lumilor vazute si nevazute, in nenumarate locasuri de cult exista relicve ale unor sfinti, precum si obiecte ori fragmente din obiecte sfinte (vezi bucatile din crucea pe care a fost rastignit Iisus sau Sfantul Giulgiu). Niciodata insa nu s-a relevat pastrarea vreunei parti din trupul Mantuitorului. De ce?
Rabdarea statuilor
Nu ar fi foarte greu sa dam un raspuns acestei intrebari. Simplist vorbind, Hristos este o fiinta duala – deopotriva om si Dumnezeu, prin urmare nu putem vorbi despre un trup material, asa cum este cazul sfintilor – oameni in carne si oase care si-au insusit invataturile Mantuito-rului si le-au propovaduit sacrificand tot ce le apartinea ca muritori, pana la jertfa suprema. Totusi, se intampla uneori lucruri aparent bizare, ce se explica ulterior prin interventia directa a omului in aspecte legate de sacralitate si de fiintele care o reprezinta.
Concret, va vom oferi un exemplu ce pare un adevarat miracol. In Mexic, s-a desfasurat o campanie de restaurare care a inclus si o statuie a lui Iisus. Cu acest prilej, pe parcursul examinarii ei cu ajutorul razelor X, specialistii au descoperit in gura statuii dinti umani adevarati, a caror origine inca nu a putut fi stabilita. O anume certitudine se refera la vechimea acestei reprezentari supranumite „Christ Cel al rabdarii”, care ne arata chipul insangerat al Mantuitorului, chiar inainte de crucificare: secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea. Pe langa ciudatenia „stomatologica” recent depistata, acelasi obiect ne pune in fata un Hristos atipic ca reprezentare, deoarece poarta numeroase vesminte umane, iar pe cap are o peruca. Dar cate nu poate suporta o statuie!…
Ingeri si demoni
Recenta descoperire prezentata mai sus, desi de un insolit aparte, nu este totusi singura de acest fel. Iar argumentele pe masura nu lipsesc. Astfel, specialistii releva faptul ca in America Centrala credinciosii isi donau uneori parul Bisericii, in scopul confectionarii de peruci pentru statui, dar si alte parti din corpurile unor animale, utile la decorarea acestora.
Un caz special, care a facut ceva senzatie la vremea respectiva si totodata indica o viziune simbolica foarte subtila asupra celor legate de religie, a fost descoperirea de catre arheologii mexicani a unei statui a diavolului avand dinti de caine, o alta, reprezentandu-l pe Iisus copil fiind inzestrata cu doi dinti de iepure. Danturi, se intelege, autentice. Totusi, utilizarea de parti ale trupului uman, altele decat suvitele de par, ramane foarte-foarte rar intalnita.
„Nu trebuie sa uitam ca oamenii erau pe vremea aceea cu adevarat credinciosi. De pilda, erau absolut convinsi ca exista viata dupa moarte, lucru foarte important pentru ei. Astazi, noua ne pare aceasta ceva nebunesc, insa atunci ei aveau o viziune asupra corpului cu mult diferita de a noastra.” – a declarat restauratoarea Fanny Unikel Santoncini.
Alegerea acestor dinti adevarati i-a intrigat pe specialisti si din cauza ca gura statuii respective este foarte putin intredeschisa, iar relicvele nu se pot observa din exterior. Totusi, cu ajutorul razelor X s-a constatat ca dintii erau in perfecta stare, avand chiar si radacina intacta. Ceea ce inca nu s-a putut stabili e originea lor, daca au fost prelevati de la un barbat ori de la o femeie, daca „donatorul” era mort sau viu in momentul extractiei, iar in aceasta din urma situatie daca el/ea a consimtit ori a fost constrans(a) la efectuarea operatiunii. O dovada in plus ca trecutul istoric si mentalitatile civilizatiei create de inaintasii nostri tainuiesc inca multe valori ce nu contenesc sa ne surprinda.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii