In mod automat, persoanele neinitiate in istoria scrisului – asa cum este elaborata de arheologi si lingvisti, de istorici, antropologi ori criptologi – au in minte un singur „adevar” referitor la originea acestuia.
Asadar, daca ne referim la hieroglife, in gandirea noastra se contureaza asocierea cu Egiptul antic si cu fabuloasele sale scrieri alcatuite din bizare insiruiri imagistice. Totusi, tipuri de scriere hieroglifice exista si in alte parti ale planetei. Asazi vom vorbi insa despre o descoperire care, potrivit, specialistilor, ar sta chiar la originea „scriiturii faraonice”.
Cinci milenii sub soare
Aproximativ 5.250 de ani petrecuti sub razele incandescente solare. Aceasta ar fi varsta descoperirii exceptionale facute la sud de Luxor, pe faleza inclusa in situl Al-Khawi din Egipt, un perete stancos acoperit cu proto-hieroglife, care prefigureaza folosirea, azi destul de bine cunoscuta de noi, a vechii scrieri considerate „a faraonilor”. Intre alte semne, pe suprafata peretelui sunt incizate si imaginile a doua berze vazute din profil, asezate cu spatele una la cealalta, dedesubt aflandu-se o pasare ibis-golas.
Specialistii Universitatii Yale, SUA, ai Ministerului antichitatilor egiptene si al muzeelor regale de arta si de istorie din Bruxelles, Belgia, au relevat, in cadrul Proiectului Elkab Desert Survey, descoperirea mai multor inscriptii, intre care cele mai impozante sunt figurile de animale care urca in timp pana la perioadele predinastice si deci la originile fascinantului sistem de scriere al Egiptului antic.
Scrierea zeilor
John C. Darnell de la Universitatea Yale, responsabilul acestor cercetari, spunea ca figurile ar constitui „cu certitudine primele etape ale scrierii hieroglifice”. Intr-adevar, „daca inca nu se vorbeste despre scriere in sensul propriu al termenului, suntem in fata unui tablou ce pune in evidenta simboluri care vor deveni mai tarziu semne ale scrierii in epoca faraonilor”.
Astfel, incizate pe un perete de stanca, se pot vedea un cap de taur si o specie de barza-mare (jabiru), care va deveni mai tarziu „o hieroglifa ce traduce notiunea egipteana ba – capacitatea unei fiinte de a se manifesta sub mai multe forme”, potrivit expertului sus-mentionat. De asemenea, ibisul-golas (Geronticus eremita) exprima notiunea akh – o transfigurare ce le-ar permite defunctilor sa traiasa pe taramul „de dincolo”.
Cele doua berze asezate spate-n spate, incizate pe imensa stanca, figureaza o tema foarte cunoscuta in Egiptul faraonilor: simbolul plecarii si sosirii periodice a soarelui, rol care mai tarziu va fi atribuit taurilor si leilor. „Cele doua pasari jabiru simbolizeaza manifestarea soarelui care rasare de la est, strabate cerul, apoi isi termina parcursul apunand la vest si devenind astfel un soare nocturn” – precizeaza cercetatorul Pascal Vernus.
* * *
Expertii plaseaza compozitia grafica despre care vorbim cu circa 250 de ani inainte de aparitia statului faraonic prin unificarea Egiptului de catre suveranul Narmer, ceea ce ar demonstra ca inaintea primelor atestari ale scrierii egiptene – aparuta sub predecesorii imediati ai lui Narmer, catre anul 3000 i.Chr. – egiptenii dezvoltasera o simbolistica sofisticata ce continea deja germenii acestui sistem de scriere. De altfel, aceleasi simboluri sunt atestate pe vasele cu vin descoperite in celebrul mormant U-j din Abydos, aproape contemporan cu descoperirea de pe „faleza hieroglifelor”.
Cat despre dimensiunile neobisnuite ale imaginii berzelor (circa 60 cm inaltime), ele ar reprezenta tendinta afirmata puternic in vremea faraonilor: interpretarile date de ideologie lumii erau deseori afisate intr-un aparat formal, iar localizarea le facea in mod special vizibile; la fel ca in cazul de fata, pe faleza situata intre marile cetati Elkab (antica Nekheb) si Hierakonpolis. Astfel, inscriptiile din desertul Elkab reflecta o faza de tranzitie importanta din istoria gandirii egiptene vechi, si vor deveni „scrierea zeilor”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii