Chiar si cei care nu cred in fatalitate nu pot sa nu recunoasca drama ar-tistico-existentiala a familiei marelui pictor italian renascentist Antonio Allegri da Correggio (1489-1534), al carei nume face parte din familia lui allegria-bucurie. Artist de mare succes, dar decedat la numai patruzeci si cinci de ani, el i-a lasat fiului sau Pomponio o avere, insa acesta s-a ambitionat sa devina si el pictor si a murit in mizerie.
Antonio Allegri zis Correggio (localitatea natala) face parte din galeria ilustrilor maestri italieni care au facut cunoscute lumii localitatile in care
s-au nascut (alaturi de Caravaggio, Vinci etc.). Desi tatal sau era comerciant, numerosii copii ai familiei au determinat creste-rea si educarea lor in saracie. Poate asa se explica si modestia viitorului maestru, care se putea instala in lumea buna a artei din Roma, dar a preferat sa se stabileasca la Parma, unde a devenit o figura de frunte a acelei scoli de pictura. Apreciat de mediul clerical inca inainte de a implini douazeci de ani, Correggio este asaltat de comenzi pentru piese de altar si alte genuri de decoratiuni religioase – o capodopera de tinerete este „Altarul Madonnei”, de la manastirea Sf. Francisc.
Geniul creator al lui Correggio ar putea fi evidentiat, extrem de succint, prin urmatoarea formulare: a fost ucenic printre manieristi, dar a fost un novator care a anticipat stilurile rococo si baroc, iar opera sa a fost apreciata la adevarata valoare abia in perioada romanticilor. Nu este un simplu joc de cuvinte, caci maestrul scolii din Parma a creat in acea perioada a Renasterii in care toti marii pictori incercau sa evadeze din chingile dogmatismului artistic, chiar daca ramaneau atasati temelor biblice.
Spre deosebire de alti mari colegi de breasla, Correggio s-a casatorit de foarte tanar (19 sau 20 de ani) cu Girolama Francesca (tot din Correggio). Modestului artist i-a fost facilitat acest pas de o substantiala comanda primita de la maica superioara a manastirii San Paolo (Parma). Numai ca mariajul a adus, pe langa bucuria feciorilor nascuti, si marea lovitura a soartei. Dupa numai zece ani de casnicie, Girolama moare, iar artistul cade intr-o profunda depresie. Singura sa oaza de fericire era unicul fiu cu inclinatii artistice, Pom-ponio, insa tatal a plecat in neant pe cand acesta avea doar treisprezece ani. Pentru a se detasa de foarte multele comenzi primite de la biserici, Correggio s-a dedicat in paralel si mitologiei. „Metamorfozele” lui Ovidiu i-au fost lectura de capatai. Din pacate, operele respective au fost daruite lui Carol al V-lea al Spaniei si astfel au parasit Italia (doar „Danae” s-a reintors la Galeria Borghese din Roma).
Pe langa dinamica si dramatism, din viziunea artistica a lui Antonio Allegri da Correggio nu a lipsit nici novatoarea tehnica a frescelor numita „sotto in su”, adica „vederea de jos in sus”. Era una dintre primele forme de a crea iluzii prin pictura, foarte apreciata pentru decorarea boltelor incintelor publice. Pe de alta parte, erotismul gingas al temelor mitologice avea sa deschida calea marilor izbanzi ale maestrilor barocului.
PAUL IOAN
Comentarii