Daca imaginatia si fantezia umana par a fi de neegalat, atunci cand exprimarea lor devine debordanta, intr-un final natura ramane cea care depaseste de departe capacitatile noastre vizibile.
In momentul actual, poate ca tabloul cel mai apropiat de perfectiune este cel care include deopotriva o dimensiune umana si una a miracolului natural. O senzatie de ireal, de nepamantesc transmite in mod cu totul aparte o zona fabuloasa din China: turnurile imense de piatra ale Muntelui Tianzi.
Muntele unui imparat
Intr-o maniera foarte curioasa, vantul si ploile au sculptat vreme de circa 300 milioane de ani stravechile straturi de gresie, lasand in picioare un gen de creaturi minerale imense, a caror „statura” se poate inalta pana la peste 1.200 de metri, alcatuind un peisaj care taie respiratia.
Preistorica padure de stanci a luat, aproape in toate concretizarile sale, contururi si infatisari ce au aprins imaginatia debordanta a localnicilor.
Potrivit legendei, numele muntelui Tianzi vine de la un etnic tujian Xiang Dakun. Tujia este o minoritate etnica, particularizata de faptul ca limba specifica vorbita nu este si scrisa, iar in prezent, vorbitorii nativi reprezinta mai putin de 10% din totalul populatiei. Se spune ca in anii 1300, Xiang Dakun si-a condus poporul impotriva soldatilor imparatului timp de 40 de zile. Rasculatii au fost infranti, iar Dakun a fost ucis.
Legendele povestesc ca sfarsitul i-a venit la marginea unui pisc de munte, iar apoi, iubita lui a acoperit acea buza de prapastie cu flori, ceea ce ar explica abundenta florala de astazi.
Glisand catre fabulos, se mai spune ca varfurile muntilor Tianzi sunt de fapt pensulele de scris ale lui Xiang Dakun, care s-au transformat in piatra dupa moartea sa. Tot conform legendei „Tianzi” inseamna „Fiul Cerului”, un titlu de rezonanta divina, rezervat de obicei imparatului, muntele fiind numit uneori „Muntele Imparatului”.
Un Eden pamantesc
Dincolo de personajul-efigie al acestor locuri magice, respectul pentru istorie si pentru natura al localnicilor a facut, de-a lungul timpului, ca oamenii sa ofere denumiri destul de bizare formatiunilor geologice, nume care nu un munte par a simboliza, ci un lung si fascinant mit al creatiei si al perpetuarii unei civilizatii pamantesti invecinate cu Cerurile.
Podul Nemuritorilor, numit si „primul pod sub cer”, se sprijina pe „versantul maimutelor” si se indreapta spre Pestera Printului. Lung de 26 de metri si cu inaltimi de 60-70 de metri, este alcatuit din gresii rosii presarate cu pini uriasi si azalee la cele doua capete. Dincolo de puntea naturala, sute de piscuri stau adunate in mijlocul unui canion, ca un grup de luptatori pregatiti sa infrunte un inamic demult asteptat, astfel ca localnicii au numit aceasta rarisima formatiune geologica Adunarea Razboinicilor Cerului.
Din perspectiva pitorescului imaginii insa, cea mai raspandita este aceea a unui „snop” de varfuri stancoase, care, privite dinspre nord-est par o uriasa perie asezata invers. Astfel s-a nascut si o legenda porivit careia acolo ar fi ramas pensula cu care scria suveranul Xiang Dakun, iar dupa moartea acestuia s-a transformat in piatra, primind numele de Varful Pensulei Imperiale.
Imaginatia fara margini a oamenilor a „identificat” in aceeasi zona numeroase alte asemenea formatiuni, care au primit nume la fel de atractive. Pe de alta parte, aici natura insasi pare sa se fi desfasurat intr-o libertate deloc limitata de uriasele turnuri de piatra, in care timpul si stihiile au sapat pesteri, au croit caderi de apa fabuloase, au asternut culcus pentru o vegetatie si o fauna fascinante. Nu intamplator, filmul-fenomen „Avatar” si-a aflat aici decorul ideal pentru a sugera imaginea paradisiacei planete Pandora. Acest Eden terestru exista in realitate, cu toate splendorile sale, o adevarata capodopera a naturii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii