Sunt mult mai cunoscute sub numele de „femeile-girafa”. Si nu e doar o alaturare neobisnuita de notiuni, ci o realitate pitoreasca si fascinanta pentru unii oameni, insa profund traumatizanta chiar pentru protagonistele unei practici bizare. Si, ca o ironie a sortii accentuata de initiative cinice, acestea au fost transformate si intr-un fel de efigie turistica sau, daca vreti, o nada profitabila pentru doua tari asiatice altfel magnetizante: Birmania si Thailanda.
Ritualuri pe Luna Plina
Femeile Padaung apartin populatiei montane karen, stabilita in Thailanda in satul Mae Hong Son si o parte in Birmania. Practica lungirii gaturilor are drept motivatie obtinerea unui etalon de frumusete, pentru implinirea caruia insa protagonistele sunt condamnate pe viata la o suferinta greu de imaginat. La varsta de 5 ani, copilelor li se pune prima spirala care va incepe sa-i deformeze gatul.
Ceremonia se desfasoara sub autoritatea unui saman, intr-o noapte cu Luna Plina. Gatul este uns cu o pomada preparata din grasime de caine, lapte de cocos si laptisor de matca si se instaleaza spirala care va fi purtata 2-3 ani, dupa care va fi inlocuita cu alta, mai lunga, pana se atinge lungimea maxima de 40 de centimetri, dimensiune la care va ajunge si gatul femeii. Se mentioneaza ca spirala nu se sprijina pe oasele gatului, cum am fi tentati sa credem, ci pe marginile lor extreme, de unde si procesul de intindere lenta (de fapt, deformare sau, si mai exact, mutilare) a acestei parti a corpului.
O pedeapsa feroce si niste turisti „robotizati”
Din cauza greutatii si presiunii exercitate asupra partii superioare a corpului, coastele „femeilor-girafa” nu mai sunt orizontale, ci inclinate in jos pana la circa 45 de grade, iar un asemenea colier poate cantari si 10 kilograme! Se pretinde ca aceasta practica infrumuseteaza femeile si, totodata e menita sa le protejeze impotriva muscaturilor tigrilor. Dar mai are o posibila consecinta, ce a dat spiralelor si denumirea de „gaj de fidelitate”: in caz de adulter, barbatul scotea podoaba femeii si astfel cruda pedeapsa se savarsea de la sine, gatul lipsit de sustinere „prabusindu-se” pana la rupere.
Un alt aspect condamnat vehement de numeroase organizatii si tari este asa-numitul turism etnic care profita din plin de traditia Padaung: turistii curiosi, tratati ca niste animalute curioase, trebuie sa plateasca circa 6 euro pentru a putea privi si fotografia nefericitele femei. In schimb, acestea primesc lunar o suma infima cu care abia supravietuiesc. Totusi, in unele sate ele sunt obligate sa defileze zilnic in fata a sute de turisti. Mai mult, femeile Padaung sunt confruntate si cu probleme majore de integrare sociala, iar copilele sunt lipsite de educatie, fiindca sunt obligate sa stea permanent la dispozitia strainilor curiosi, iar unele sunt folosite pe post de reclama pentru produse alimentare locale.
Pe cale de disparitie
Singuratate, saracie si handicapul deformarii corpului impuse din copilarie – iata coordonatele dramatice ale vietii acestor „frumuseti”. Astazi, chiar daca spiralele torturii inca sunt considerate semn distinctiv al apartenentei la etnia Padaung, bizara traditie tinde sa dispara treptat, sub influenta religiei catolice, a legilor birmane restrictive si a presiunii organizatiilor ce apara drepturile omului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii