Asa cum reiese din denumirea sa, Herculanum e legat de figura mitica a lui Hercule, care ar fi fondat orasul locuit in secolele VII-V i.Ch. de etrusci si greci. Ultimele cercetari indica faptul ca Herculanum si Pompei, au origine etrusca. Istoria lor va avea insa destine paralele pana la sfarsitul razboiului civil si inceputul ocupatiei romane, intre anii 89-80 i.Ch.
Herculanum se va dezvolta ca statiune balneara, extrem de apreciata de bogatasii romani, dar si ca oras rezidential al marilor familii patriciene, atrase de splendida pozitie panoramica a promontoriului, de clima blanda si de produsele din teritoriile rustice. Cele doua orase au cunoscut o ampla dezvoltare urbana in timpul imparatului Augustus. Au avut insa de suferit in urma cutremurului din anul 62 d.Ch., inainte de a fi distruse de eruptia Vezuviului din anul 79. Herculanum a fost acoperit cu un strat de lava gros de 15 metri.
Primele sapaturi au debutat in secolul al XVIII-lea. La sfarsitul secolului al XVIII-lea isi fac aparitia motivele specifice orasului in materie de mobila, tapiserii, decoratiuni interioare etc. Printre vilele celebre dezgropate se numara cea numita Papyri, resedinta cu patru terase aflata pe malul marii, apartinand lui Lucius Calpurnius Piso Caesoninus, (unchiul lui Cezar).
Piso, un erudit care a patronat poeti si filozofi, a construit aici o biblioteca, singura care a ramas intacta din Antichitate. Rulourile de pergament ale bibliotecii se afla conservate la Biblioteca nationala din Neapole. In cea mai mare parte au fost carbonizate dar multe dintre ele au putut fi derulate. Lectura asistata de un calculator in gama infrarosu a permis cernelii sa devina lizibila. In prezent se lucreaza la un proiect de citire a rulourilor nederulate cu ajutorul razelor X. O metoda care ar putea fi folosita si in citirea rulourilor care au ramas prinse in lava.
In bune conditii s-a conservat casa, carbonizata in cea mai mare parte, ce separa marele atrium de tablinum, ai carei pereti au fost ornamentati cu cuie din bronz. Surprinzatoare este excelenta stare de conservare a fatadei albe, cu marele portal inconjurat de blocuri din tuf, intre micile sale ferestre. O locuinta, aristocratica care putea reuni mai multe familii. Spre atrium se afla cateva dormitoare (cabicula). Intr-unul dintre ele a fost gasit un pat din lemn (carbonizat).
S-au pastrat si cateva fresce, pe fond rosu in tablinum si o camera de trecere spre gradina. In oras au fost construite doua sectiuni, destinate barbatilor si femeilor. In sectiunea masculina figureaza o straduta flancata de latrine publice, ce conduce spre o curte interioara cu porticul din palestru prin care se trece spre vestiar (apodyterium). Sectiunea destinata femeilor e de mici dimensiuni si mai putin ingrijita decat cea masculina. Vestiarele sunt prevazute cu bolta iar solul, din mozaic alb si negru, e acoperit cu diverse reprezentari: delfini (asociati cu zeul Triton), caracatite, murene etc. Intr-una din incaperi se afla un bazin din marmura.
DORIN MARAN
Comentarii