Numeroase romane, jurnale, insemnari ale unor calatori peste mari si tari se refera la o anume „apetenta”, observata la populatii mai putin evoluate in comparatie cu navigatorii europeni, pentru margelele colorate.
Pe de alta parte, acestea, deseori de dimensiuni reduse, sunt folosite in arta populara traditionala a multor popoare, inclusiv in unele sate din Romania. Aceste minuscule piese, care impreuna alcatuiesc decoratiuni fermecatoare in special pe tesaturi, pot fi cusute individual, aplicate pe fire sau tesute in material. Margelele au fost utilizate decorativ in Grecia, Roma si Egiptul antic, precum si de catre druizi, in riturile religioase.
In Evul Mediu, cand broderia era o forma importanta de arta, margele erau uneori folosite in cele mai fine lucrari. Magnifica mantie liturgica cunoscuta in lumea artistica si religioasa sub denumirea de Copa Butler-Bowden, care dateaza din anii 1330, a fost infrumusetata in mod elaborat cu perle de seminte si margele verzi ce prezinta scene din viata Sfintei Fecioare.
De asemenea, se crede ca o serie de portrete mici ale apostolilor, executate integral cu margele colorate cusute pe un suport de velina, din catedrala din Halberstadt (Germania), ar fi putut fi inspirate de mozaicuri bizantine. In timpul Renasterii, perlele si margelele erau cusute in modele pe imbracamintea celor bogati.
In Anglia elisabetana, posetele si alte obiecte mici erau deseori impodobite cu fire aurite, margele si perle. Pana in al treilea sfert al secolului al XVII-lea, perlele devenisera atat de populare in Anglia, incat multe articole – in special cutii fanteziste, tablouri mici si cosuri – erau decorate cu margele. In sudul Italiei si Sicilia, o forma indrazneata de decor cu fir aurit si margele de corali a fost produsa in cantitate considerabila, incepand din secolul al XVII-lea.
Pungile tricotate cu bumbac si decorate cu margele au fost deosebit de populare dupa 1800, iar articole mici (manusi, curele, jartiere, ciorapi si umbrele de soare) erau adesea decorate la fel. Numeroase modele de rochii erau bogat ornamentate cu margele de tot felul.
La nativii nord-americani, cele mai simple si mai vechi margele erau confectionate din os, cochilii sau seminte. Introducerea margelelor comerciale de sticla de catre europeni intre secolele XV-XIX a stimulat modele mai complexe. La indienii de campie, desenele cu margele erau initial geometrice, asemanatoare cu vechile tesaturi si plasate pe imbracaminte de piele, tolbe si pe alte obiecte.
In secolul al XIX-lea, au devenit populare desenele florale. Eschimosii din Groenlanda si America de Nord folosesc margele pentru a ornamenta cizmele, pelerinele si tunicile.
In Africa, se impodobesc palarii ceremoniale, tunici, masti, cosuri, vase, papusi si alte obiecte. Motivele si paletele variaza intre popoare, predominand o geometrie vie si sofisticata. Margelele sunt folosite si in cea mai mare parte din Asia de Sud-Est, in principal ca ornamente pentru rochii si arme.
In mod exceptional, perlele Borneo utilizeaza un ornament zoomorf curbiliniar, mai ales in negru, galben si rosu. Margelele oceanice sunt mai simple si, cu exceptia Melaneziei, tind sa se bazeze pe materiale naturale, cum ar fi lemnul si cochiliile.
Multe culturi au traditii artistice bogate in folosirea margelelor, totusi estetica si motivele pot varia foarte mult, chiar si in aceeasi regiune. La fel ca alte forme traditionale de mestesuguri, cum ar fi broderia sau tesaturile, margelele inglobeaza deseori un limbaj vizual simbolic, mesaje transmise intr-o comunitate sau unitate familiala. Dar margelele nu sunt doar obiecte traditionale benigne.
Incepand cu secolul al XV-lea, cand comerciantii portughezi au sosit in Africa de Vest, margelele de sticla au fost folosite de europeni pentru infiintarea de retele comerciale, schimb de resurse si cumpararea de sclavi. In America de Nord, margelele erau folosite in scopuri dezonorante.
Poate cel mai josnic caz a fost al lui Peter Minuit, un comerciant olandez, despre care se spune ca a cumparat Manhattanul, de la indienii Lenape, in schimbul unei cutii cu margele si bibelouri.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii